duminică, 4 aprilie 2010

Un dor antic

   A plouat cu Vezuviu. Rauri de struguri si o liniste de mozaic curg acum peste Pompei. Napoletane imbracate cu umbrele de soare se plimba printre jumatatile de coloane maturand cu pasii lor praful de gresie uscat dupa ploaia de noroi. Herculaneum e frate de piatra cu Pompei.  Peste oasele lor mai ploua cu timp, file de pergament si cateodata cu vin rosu. In catacombe Pompei isi viseaza gladiatorii si amfiteatrele. Un vulcan incapatanat refuza sa doarma. In parul meu s-au nascut prematur niste pere albe de toata tineretea iar in ventriculul stang mi s-a intepenit un dor ca un fistic, asa, dulce-sarat.

Un comentariu:

alexandrina spunea...

Vazui in Pompei acel cane roman.
Asa ni-l voira zeitele sortii -
mulaj conservat in materia mortii,
sa nu-l putrezeasca nici ploaie, nici an.

Iesise sa scape din norul din usa,
de noaptea cazuta din munte cu foc.
Dar canele, scurt rasucindu-se-n loc,
se stinse ranjind si muscand din cenusa.

Te vad Dumnezeule - plumb, scrum si nor -
odata venind peste mine prin usa,
din muntele cerului, cotropitor.

Scapa-voi doar pana in poarta. Apoi
musca-voi, in Tine, a lumii cenusa.
Tiparul in TINE pastra-mi-l-voi.

Lucian Blaga