joi, 14 februarie 2013

Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)


Meduza confuza


Cum si-a imaginat laudarnica meduza
cu tipete stridente de proverbial murdare
sau mai bine zisuri auzite si propovaduite
cu aplombul unor certitudini, nu confuza

se stia meduza intelectualiceste ca este
si cinci oceane fara apartenenta politica
zbierau cumplit a lingvistica sacra
ca ea nu stia nici macar meduzeste

si nervii si cerbii, calutii de mare degeaba
scorneau cuvinte de-onoare si texte
meduza nu-i vede , n-aude ca fraza
nu-i concret de corecta , ca-s pretexte

de creaturi minuscule, nu-i vreo eticheta
solemna , oficiala , princiara sa-i spuna
aceleasi vorbe  meduzei cu poseta
ca-inseamna in fapt si fraza cu totul altceva.

cand oficial se confirma si dex-ul si contextul 
fantastica meduza nici ca roseste literar
se-mbuiba cu alimentari generoase ca altul
era  intelesul si versul din vocabular.

si asa stapana meduza calarea fonetica,
estetica cuvantului scris si enigma
se trata cu medicamente la moda, arbitrara
traducere a intelesului ,ce curva paradigma asta!



Cumva, candva , ceva



...oricum obisnuiesc sa-mi depravez corneea cu mostre amorfe de ilegalitati  vizuale, mecanismul criticii si semioticii se destrabaleaza alert prin autogari mentale cu fise barbare de protectie a realitatii , macabre trofee de tiranie cotidiana, profilaxia banalitatii ..ce mizerie..sa-ti povestesc despre cum ma ascund in vocabulare vulgare mai mult sau mai putin , dar oricum triviale si sigur banale  pentru ca nu ma pot sustrage convoiului de limbaj ordinar , tribul ... marea de banal, ne cautam doar scriptic cei cu rezistenta cuvantului .. sa stii ca nu capitulez , cuvintele uzuale pe strazi murdare  ma imbraca in oricare si  rad  pentru ca nu-mi pasa , sunt invizibil de evidenta pentru ca mirosul e detectat doar de cuvantul imediat . Imaginari pantagruelice ma imbata cum odata eram printre cei ce inteleg fara a spune nimicuri despre absoluturi si nu ma zidesc in ipocrizia previzibilului. Sa-ti mai spun despre idei concrete gaurite adinc cu epitete in machiaje stridente.. si despre avutia neajunsului, nu se mai termina niciodata . Inot in ideea cuiva despre mine , incerc sa nu ma sufoc de nepasare . Sablonizarea continua sa fie un etalon al realitatii , iluzia balansului intre plusul si minusul , susul si josul , al galaxiei de exemplu, galaxia mea e mai sus decat a ta , dimensionare isterica , calibrarea grotesca a lipsurilor sau plusurilor ..Ma retrag in senzualitatea hartiei, covarsitoare senzatie de evolutie emergenta ..


Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)


Popandaul turbat si nevasta-sa Epopeea


Locuiau pe strada Aberativa in casa Virtutii
virtuale .Virtute non astutia! Ha ? latra stapana,
sa ne vorbim muteste in limbi murdare, mutii ,
se plimbau eleganti printre pubele , vina
                                                          mirosea
a nestiinta , a splendoarea dizgratiei personale
iar Epopeea era regina  poporului popandacesc
Turbacel ,  cum ii placea suav sa-si alinte
consortul, era doctor docent in materia Firesc,
                                                             preda
insulte, catapulte si ghilotine oricui voia
sa-si dezvolte o cultura de castraveti atomici
sau burti gargantuesti pline cu filozofia,
cartierului in care lancezea : Habarnamia
                                       cu accent pe toti a.
Iar vorbim in limbi acute cu accente latente
urla Epopeea din fundul cotetului , pardon !
al  constientului, mancand cu zel aparente
rataciri si vicii, slabiciuni, dintr-un un balon
                                              mai  ca  pleznea
plin cu pacate de moarte ale celor multi si prosti
a intregii planete abjecte de fapt, caci Epopeea
nu se mai satura de a compara comparatii
a enumera enumeratii si a dispersa ceea
                                                ce distorsiona
mintea ei epopeica , mareica si Grandomanie
era numele fata al Epopeei , iar daca nu erau
suficiente elemente purgatorio–condamnabile
avea o scurtatura sado-ventrilochista sau
                                    altfel spus  isi inventa
conflicte , tragisme si sofisme intru stralucirea
ei pe ecranul supradimensionat al trufiei
si-n natangia ei comico-vulgara credea ca 
chiar asa era, iar Turbacel popandaul nevestei
                                                     ii alimenta 
setea de nimic, caci si el era gurmand de slabiciuni,
augumentari si disproportionari ale celorlalti,
nesemnificativi si viciati , prosti si depravati
urati si : Sa demitizam perfectiunea imperfectiunii!
                                                racni Epopeea,
dar cel mai hilar ,trist si barbar, grotesc si firesc
secret al familiei epopeico-atomice era un vis
in care popandaii visau ca traiesc un vis gargantuesc
visat de ei in visul abis tocmai de ei scris .



Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)

Ridichea ucigasa

 Unei ridichi i-as creste o oarecare idee, sa-si mute
 aleea osanzii dietetice din creierul alienat,
 de prefabricate sterile fotosinteza mi-am sufocat
 ca-n venele-i atoase sa-i pompez alinare ,

 ce stirba-i uitatura , depravata mecanica genetica
 o vaga ambitie si-apoi un machiaj, coloritul
 suav al vanitatii apoase, tesand chirurgia
 metafizicii , sa anesteziem poetic uratul,

 sa disecam absurdul ,sa-l punem in sabloane
 perfide , sa-i mirosim orgoliul , cum striga
 in megafoane, sublimul grotescului moare
suferinzi de letargie mentala, stupoare ! avida

 de cliseizari murdare , ridichea se umfla
 in candoare stupida precum excitarea in zeama
 promiscuitatii, unsuroasa e zana vanitatii
 cu maini puturoase pe-aleea mediocritatii, dar

 aurite, de berbeci faurite , imposibila contopire
 de banana stricata si ridiche umflata-n simtire
 cu metafore atribuite pe nedrept , ce absolut!
 si nimeni sa vada minunatul corupt

 al ideii de sine si apoi tot mai mult bufoneria
 reziduala se prelinge apatic pe tenul modest
 si-n derulare te intretii cu amintirea, euforia
 iluziei cum ai fi fost, terminologie.. ,in rest