Macabre fantasme iti framanta apusul
si lin te indeamna cu-abisul
sa te contopesti
De cosmaruri ti-e plin asternutul
a flori descompuse iti miroase sarutul
si dansul tau pe ritm de intuneric
nu mai astupa valurile
de senin
Albastru mi-e gandul, tu vezi asfintitul
si-aluneci trist prin rauri de venin
un ras isteric ti-a inlocuit surasul
te-ai tot hranit cu fructe de suspin
si-asa de trist era cuvantul
oricum te-ai imbatat
cu disperare
N-ai stiut niciodata sa stii
ti-a placut doar franturi sa reinvii
din ce-ai mai auzit cu ochi si vazut
cu urechile cerate ale vremurilor
apoi le-ai imprastiat cu aplombul
unor certitudini
In iadul tau te ai pe tine
caci ei sunt imuni la propovaduiri
fantasmagorice si imputite figuri de stil
si vrajba ,arma ta de pret, ce-ai crezut, ca firi
sunt toate invaluite in grotescul
imaginatiei tale
Galeata e plina de timpul mort
uscat si netrebnic iar chipul tau
e galben si-n noapte nu te vezi oricum
ai fost mereu inspaimantat de ceasul rau
secunda este praf si scrum
in ora vesniciei
