Eclipsa marinareasca, mari fara neoane si vasle ghidate de busole empirice printr-un perpetuum mobile din catifea uda de albastru. Canturi innodate in surdina de balene discrete in flaut de vant oceanic cu belugi de ghetar care inventeaza ierni cu mai mult alb si mai putin intuneric. Fara sandale, degete libere de trac si inventii contemporane invata sa simta pentru a nu stie nimeni cata oara armonicele curentilor marini. Un soare fierbe melodramatic la inceput si sfarsit de clepsidra, la jumatatea distantei dintre doua culori, una de apa si una de aer, pe o coala de hartie care nu-si mai aminteste sa fi fost vreodata nescrisa. Culorile timpurii se prelig sub sudoarea secundei nestiute, viitoare si rezolute. Narvali cu cornul de argint croiesc directii spre atlantide si o linie continua la orizont neatinsa de apropierea distantei. Valurile se urmaresc ca un permanent deja vu. Dileme colcaie in adancuri iar nautilii cara in spate semne de intrebare. In bobul de oglinda se numara stele, de fiecare data insirate altfel, margele mirate si sclipicioase, acrobati la Cirque du Soleil . Selena, timida, isi acopera jumatati de obraz cu umbre si saruta pe furis oceane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu