Albastru de senin

M-am saturat de baliverne si ipotetic vorbind

si platitudini, controverse si averse

Si-ascult mereu nimicuri ce rad in gand ,

fanfare si dileme, diverse si perverse

Cum s-au mai planuit si faurit fantastic

abisuri si-ascunzisuri si fantasme

Cum tatoneaza plaiuri, absurd si pleonastic

orbeci vazand lumini dupa miros, sarcasme

Si cantecele lor nemuritoare , arbitrare 

par a fi legamintele lor si albastru de senin

se vinde la legatura, supraevaluare

sau evolutie in ce directie ?, putin ,

Cat mai putin. Dar ce e oare mult si cand 

cuvintele vor spune ceva mai multe

Decat nimicul velin si stai asteptand 

materializarea vorbariei culte si marunte.

Si-atatia specialisti si analisti, 

cerceteaza balistica saraciei artistic,

Pe scene de sticla, la ore inalte, pesimisti

de foame adanca, grosolan si mistic

Se sting luminile si apa se-ngroasa

de-atata vulnerabilitate si incertitudini

Sufera stomacul de-angoasa servita

pe tavi cu audienta sporita , Houdini

E un om ca toti oamenii , doar ca are

dexteritate dobandita si manusi .

Abisale

    Dimineturile de chibrituri pareau mormane de cotcodaceli ecvestre. Ilustrul ilustratilor facea greva de nervi la usile portilor de langa intrarea iesirii din apropierea paletei de transparent incoerent. Era un mars subtil, mergea tactil, vedea lucid de imbecil, albastru de metil era seful patronilor de directori. Papadiosul despleticit mintea activ, se aplauda naiv si uneori mai mormaia zumzete ostracizate, se deschidea doar la inchidere. Si mai erau in piata de paiate multe cronometre asfixiate, se grabeau sa astepte. Unele, ele si altele se infuriau imense sa se ajunga din urma urmelor, era asa o galagie de la atata butaforie. S-au tot crapat interesele pana au ajuns la semaforizarea intermediarilor si simbolic s-a dus  la puscarie ca n-a mai avut loc, erau prea multe materiale fine si cretine. Insusi s-a apucat de imbucat povestea bucatilor si erau atat de multe ca nici el n-a mai stiut de unde sa termine cu inceputul, de altfel nici prietenul lui, insul, habarnavea dar nu se putea abtine sa se abtina. Intr-o buna zi de zi , zis si facut nu s-au putut si au plecat sa se intoarca ca mai bine era daca n-ar fi stiut si-au zis si n-au facut, nu ca n-au vrut ci pentru ca n-au putut . Si-atunci, speluncile s-au umplut cu halbe de nepasare pasuita, albe siropoase ca spuma credulului, geamanul incredibil. Ori era mirat ori era adevarat, s-a adeverit ca se mira de-adevaratelea. Sa lasam oratoria si circul a inceput sa mearga ca pe rotile cauciucului si cine striga mai tare urletul, era aplaudat integral si venerat funebru. Se ascundeau stiutorii de stiinta marunta dar umflata cu pluralisme dupa catadicseli fizionomice si figurative, ale altora bineinteles si neimportant. Acum painea era vanduta cu tona si toata lumea facea economie, nu de alta dar era mai mult spectacol ca inainte si vanzarile mergeau tinandu-se de mainile senzationale si neverosimile ale grosolanului. Muza zanelor se oripila cu pila la subterfugiul pantofilor de firma, i s-au zgariat antenele de la prea mult fosforescent si acum ce sa faca, sa se imbrace, sa se imbrace, sa se imbrace...Cand mirosind a usturoi nici gura nu-i miroase cand a dulcegarii paralelipipedice  duhnea a umbra un soi de nustiucare, oricum l-au adulmecat cercetatorii de trenuri  si l-au pus pe slabit silabe. Ei bine, adica bine, ei, gramofonii debusolati ca busola arata advers spre incert s-au gandit sa mai termine cu enormitatile ca oricum fraza freatica e sub nivelul vocabularului marii explicative.