joi, 15 aprilie 2010

Contorsionism

    Sa te trezesti cu un Montmartre ca o perdea in culori de blues, romantat cu  niste trepte care se tin de maini indragostite si construite pleonastic sa urce mereu un turn Eiffel. Cu un inghet care se indreapta apoteotic spre emancipare, sau cel putin asa conspira revolutia din tine. Sa deliberezi nevinovatii speculand viitoare entorse de mentalitati seduse de propria lor nestiinta. Sau nepasare si motivatii ca niste arici fara butoane. Sa recunosti fire de vieti din jurnale personale puse la uscat ca niste cearceafuri proaspat spalate, creionate doar cu ochelari de soare supradimensionati. Sa te construiesti in piramide cu mult papirus fara haine poruncitoare si colorate mai mult in caramizi arbitrare. Sa salvezi usi nevinovate izbite pana la refuzuri de razbunari futile si traiectorii mutilate de izolare consimtita. Si te ocupi mai mult sa te preocupe mai putin transparentele la fel de evidente ca o cerneala simpatica. Sa te dezici de fasonari sarcastice in forme convenabile unor lipsuri acute de fond si incetezi sa trimiti in labirinturi abisale si cataloage ministeriale, profani ai introspectiei tale figurative. Sa ai un Hermitage numai al tau in care sa te refugiezi de strident, fosforescent si ambivalent si sa te hranesti egoist cu simfonii. Sa te scuturi de proverbial si scormonesti caligrafic necuprinsuri ca sa renasti din banalitate in fiecare primavara asemenea unui Phoenix modern al anotimpurilor . Sa..

Un comentariu:

Xaara Novack spunea...

Sa...
Finalul tau e neasteptat de frumos.
S-au contorsionat in mintea mea sute si mii de "sa"-uri.