Visam ca dorm
si ma trezeam in vis
sa-ti povestesc
cum nopti petrec dormind
un somn mecanic si abrupt,
steril si-apasator,
nu zbor, nu cant, nu plang
ci stau sa astept un vis
natang, absurd, copilaresc, orice
ce m-ar hrani si-as fi un om mai viu,
obscura amorteala
Si-am atipit in ceas de zi
asa de oboseala,
sa ma gasesc altundeva,
sa ma aduc de unde-am fost
si nu mai sunt in ceas de seara.
Si-atunci cand m-am vazut visand
m-am amagit cu o himera, ca-s fi
dar nu-s deloc aici
si-s parca-n alta vara
Ma adormeam cu un ecou
al multor timpuri scurse,
de-ambrozie e somnul tau
copil frumos si dulce
ori visul meu e-acum naucitor
si-a vant uscat aduce.
Sa fur din noaptea ta as vrea
si doar pentru o clipa
sa pot sa dorm visand,
sa ma trezesc in soare
si-n luna sa mai atipesc,
sa ma trezesc in mare.
6 comentarii:
Somnul acesta mecanic ma duce cu gandul la papusile acelea din orologiile imense. Realitatea lor incepe cu o intoarcere de rotita si se termina odata cu ultima bataie ce anunta ora fixa.
Poezia asta ma face sa-mi imaginez visul lor. Si cel mai mult mi-a placut finalul:
"si-n luna sa mai atipesc,
sa ma trezesc in mare."
Eu cred ca poeziile tale ar trebui sa fie studiate in liceu! Nu Eminescu...
Vai ce blasfemie, cred ca ar trebui sa ma mai nasc de o mie de ori si nici atunci nu as avea geniul lui, sunt doar o umila „ bulina „ ca sa te citez pe tine..probabil ca se simte insa dragostea mea pentru poezia lui pe care am citit-o si recitit-o cu sufletul, mi s-a impregnat adanc in cuvant si i-am furat nestiutoare din minunatie luiluilui ..
din minunatia lui..
O sa vezi ca sinceritatea mea ma doboara. Asa ca: mie nu imi place Eminescu! O fi fost un geniu, la varsta lui, dar acum nu imi spune nimic. Nu e nici o blasfemie. Si nu e vorba de geniu. Ceea ce am citit Eu in poezia ta, m-a facut sa tresar. Si m-am trezit cu un nod in gat. Spre deosebire de Eminescu. Asa ca, pentru mine, esti mai buna ca el. Punct.
Umilinta nu are loc in viata unui om. Submineaza total autenticitatea si increderea in sine. Nu ai de ce sa te umilesti, sau in fata cui, pentru ca toti suntem egali. O fi Eminscu poet, dar nimeni nu isi creste fetita ca tine. Curaj! Nu esti cu nimic mai prejos decat altii. Sunt sigura ca daca ai avea contextul si oportunitatile necesare, ai avea alte titluri. Increderea in sine nu are cum sa vina din exterior. Din aprecierea altora.
Eu sunt cam zapacita, o „bulina„ zapacita (poate era mai bine formulat) si cred ca m-am speriat cand m-ai comparat cu Eminescu. Acum am inteles. Si-ti multumesc din sufletul din care-a izvorat un curcubeu la auzul frumoaselor tale cuvinte.
Trimiteți un comentariu