joi, 20 mai 2010

Exercitii de exorcizare sau in cautarea serenitatii

    Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai imbuiba cu judecati sterile alimentate de prezumtii amare, condimentate cu dialoguri sterpe dar fierbinti ca nisipurile desertaciunii si aidoma unor cruciati luptand in numele adevarului NOSTRU si numai al nostru, n-am mai arde pe rug presupusi blasfemiatori ai propriei noastre realitati relative. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai auzi zgomotul armurii cu care ne inarmam zilnic intru anticiparea onor razboaie futile si ne-am aduce aminte sa imbracam macar uneori vestmintele bunei-credinte. Ce liniste ar fi daca tacerea stridenta si asurzitoare a nevorbirii sau boala ignorantei,  s-ar vindeca timpuriu cu leacurile gandirii fertile. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai catara furibunzi pe piedestaluri imaginate, construite pe spinari amorfe si cantitati de adjective intotdeauna de proportii cosmice, cu putoarea sufocanta a vanitatii (orice minunat parfum in cantitati gargantuesti miroase a ridicol) amagindu-ne naivi ca proiectarea suficienta a inchipuirilor despre noi insine va duce la materializarea lor in existenta concreta.  (mai demult nu ni se parea banala frumusetea simplitatii). Ce liniste ar fi daca gura ni s-ar umple de fructele putrede ale denigrarii si n-am mai putea vorbi pana ne-am satura de ocara sa putem invata sa apreciem gustul nepretuit al iertarii, ambrozia uitarii. Ce liniste ar fi daca ne-am spala ochii cu ce este si NU cu ce-am vrea noi sa fie, daca n-am mai sucomba la fiecare lucru minunat pe care il intalnim si care NU suntem noi , sa-i imprumutam din minunatie si NU sa incercam sa-l distrugem ca sa nu ne fie eclipsata nevolnica noastra existenta. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai ascunde dupa perdele sarcastice si ultra-evidente in incercarea stupida de a masca propriile noastre neajunsuri, care de altfel ar ajunge sa inconjoare continente. Ce liniste ar fi daca ...
Sa ma mai gandesc ...

4 comentarii:

iulian spunea...

perfecta dreptate!

Xaara Novack spunea...

In mintea mea deja s-a adunat o sumedenie de "ce liniste ar fi daca..." toate isi vor aminti de cuvintele citite azi, si cata dreptate exista in ele.
Frumos spus, laolalta adevarat si trist.

Lili spunea...

Ce liniste ar fi...dar nu este. Sa nu ne spalam ochii cu asta!
Mi-e extrem de greu cateodata sa accept realitatea care ma inconjoara. Nu pe cea care am creat-o eu, ci aceea a constiintei colective. In care eu sunt prea mica. Desi acesta este primul pas, pentru o viata in serenitate. Va veni si acel moment. Sper sa mai pot spera. Pana atunci, ma agat in mine, in oamenii dragi si in pamant.
PS. Oamenii care sunt constienti de mesajul tau, sunt indeajuns de culti ca sa il inteleaga. Insa cei care au nevoie de el, au mult prea putina educatie ca sa inteleaga semnificatia figurilor de stil pe care le animezi cu atata maiestrie!

Pauline spunea...

Lili, ma bucur ca am descoperit un om fain ca tine ..te pun in blogroll-ul meu sa-ti pot citi gandurile si astfel sa ma bucur si eu de bucuria ta de viata ..