Ruxandra

   Ochii ei albastri de ocean se joaca de-a curcubeul cu soarele de dimineata, zambetul ei se sparge in mii de culori, in petalele galbene a sute de papadii si in oglinda verde a sferelor de roua, in perdelele albe si sensibile de nori care-i spun povesti cand e plictisita, in ochii caprui ai mamei topiti de dorul ei cand ea viseaza galaxii. Ea e o fiinta mica plamadita din praf de stele si seara, luna ii dezmiarda cu mangaieri de vant parul mofturos impletit cu raze de soare. Ea e un vis al marii si marea isi mai scrie un destin in ochii turcoaz inventati de valurile ei. Ochii ei sclipesc cu inocenta a doua stele indepartate, nu stiu sa minta planetele, nu se incapataneaza sa aiba mereu dreptate ca placile tectonice si nici nu se eschiveaza in tornade cand trebuie sa-si ceara iertare. Doua buze de catifea roz cu gust de vanilie vorbesc in cuvinte de basm si-o strungareata rade neincetat si molipsitor a veselie.  Manutele ei mici si curioase descifreaza pentru prima data anotimpurile si piciorusele de hobbit acum invata s-o duca spre minunate departari. Numele ei sta scris cu litere de lumina in cartea lumii. Ruxandra. Ruxandra mamei. Ruxandra mea.