Ridichea ucigasa
Unei ridichi i-as creste o oarecare idee, sa-si mute
aleea osanzii dietetice din creierul alienat,
de prefabricate sterile fotosinteza mi-am sufocat
ca-n venele-i atoase sa-i pompez alinare ,
ce stirba-i uitatura , depravata mecanica genetica
o vaga ambitie si-apoi un machiaj, coloritul
suav al vanitatii apoase, tesand chirurgia
metafizicii , sa anesteziem poetic uratul,
sa disecam absurdul ,sa-l punem in sabloane
perfide , sa-i mirosim orgoliul , cum striga
in megafoane, sublimul grotescului moare
suferinzi de letargie mentala, stupoare ! avida
de cliseizari murdare , ridichea se umfla
in candoare stupida precum excitarea in zeama
promiscuitatii, unsuroasa e zana vanitatii
cu maini puturoase pe-aleea mediocritatii, dar
aurite, de berbeci faurite , imposibila contopire
de banana stricata si ridiche umflata-n simtire
cu metafore atribuite pe nedrept , ce absolut!
si nimeni sa vada minunatul corupt
al ideii de sine si apoi tot mai mult bufoneria
reziduala se prelinge apatic pe tenul modest
si-n derulare te intretii cu amintirea, euforia
iluziei cum ai fi fost, terminologie.. ,in rest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu