Efes si Runa

Efes: Parca ne-am mai intalnit.. 

Runa: Da, cand fugeam de mine.

Efes: De ce plangi ?

Runa: Pentru ca nu ma gasesc ..

Efes: Dar unde te-ai pierdut?

Runa: In inima care bate in afara pieptului meu. Ma rostogolesc catre nicaieri .

Efes : Unde este nicaieri ?

Runa: Nu stiu. N-am ajuns inca.  Tu cine esti ?

Efes: Zidul unei cetati antice . 

Runa: Ai vreun raspuns pentru mine ?

Efes: Nu. Mi-a mai ramas doar Aleea Arcadelor .

Runa: Mai esti viu ?

Efes: Doar cand am cu cine vorbi .

Runa : Eu vorbesc cu tine, inseamna ca acum esti viu? 

Efes: Da, sunt viu cand isi aminteste cineva de mine.  

Runa: Mai ai pe cineva?

Efes:  I-am avut pe cei sapte dar dupa cateva secole au fost uitati si am ramas singur . 

Runa : Esti trist?

Efes: Sunt trist pentru ca sunt singur. Cand ploua peste mine, imi imaginez ca plang.

Runa: Si eu sunt singura, m-am pierdut si pe mine.

Runa: Unde sa ma caut?

Efes: Herostrat a ars templul zeitei Artemis. Au ramas doar ruinele bibliotecii lui Celsus.

Runa: Crezi ca as fi gasit ceva acolo ?

Efes: Doar daca puteai sa intelegi fara sa simti.  

Runa: Se poate sa intelegi fara sa simti ?

Efes: Eu pot. Sunt cladit din piatra.

Runa: Spune-mi tu, ce ai gasit?

Efes: Altii care se cauta pe sine.

Runa: Plec sa-i gasesc, poate asa ma voi gasi si pe mine.

Efes: Asteapta, nu stiu daca ii vei vedea sau daca te vor vedea ei pe tine 

Runa: De ce?

Efes: Isi cara in spate oglinzile si din pricina greutatii privirea le este tintuita in pamant .

Runa: Dar daca si ei se cauta si cauta altii ca ei, de ce nu-si ridica privirea?

Efes: Le este greu, sunt absorbiti de oglinzi.

Runa : Crezi ca si eu ...?

Efes  : Da! Si tu, Runa...