M-am saturat de baliverne si ipotetic vorbind
si platitudini, controverse si averse
Si-ascult mereu nimicuri ce rad in gand ,
fanfare si dileme, diverse si perverse
Cum s-au mai planuit si faurit fantastic
abisuri si-ascunzisuri si fantasme
Cum tatoneaza plaiuri, absurd si pleonastic
orbeci vazand lumini dupa miros, sarcasme
Si cantecele lor nemuritoare , arbitrare
par a fi legamintele lor si albastru de senin
se vinde la legatura, supraevaluare
sau evolutie in ce directie ?, putin ,
Cat mai putin. Dar ce e oare mult si cand
cuvintele vor spune ceva mai multe
Decat nimicul velin si stai asteptand
materializarea vorbariei culte si marunte.
Si-atatia specialisti si analisti,
cerceteaza balistica saraciei artistic,
Pe scene de sticla, la ore inalte, pesimisti
de foame adanca, grosolan si mistic
Se sting luminile si apa se-ngroasa
de-atata vulnerabilitate si incertitudini
Sufera stomacul de-angoasa servita
pe tavi cu audienta sporita , Houdini
E un om ca toti oamenii , doar ca are
dexteritate dobandita si manusi .
Un comentariu:
Pacat ca Houdini nu ne poate face sa disparem si sa ne mutam cu tot cu ce este bun pe alta bucata de pamant.
Frumoasa poezie, si gandindu-ma la toate balivernele pe care le aud in ziua de azi, m-am gandit mai degraba la un albastru de venin.
Eu mi-am luat partea mea de cuvinte din creatia ta superba.
Trimiteți un comentariu