jurnalul unei efemeride

no title

2012-01-16T09:55:00.000-08:00

Grigore Lese

2011-09-18T00:32:00.000-07:00

Alexandrina Hristov - Om de lut

2011-06-30T01:59:00.000-07:00

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut..
sa nu fiu singura pe pamant...
om de lut, cu ochi de cobalt
in apele lor adanci ma scald...

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut,
sa nu fiu singura.. pe pamant..
om de lut, cu gura de floare...
o vorba m-alïna.. alta ma doare...

</iframe</P><P><iframe width="425" height="344" src="http://www.youtube.com/embed/lqJIC6HiI3I?fs=1" frameborder="0" allowfullscreen="">

summer nights..

2011-06-30T01:31:00.000-07:00

sursa

Distant dreamer

2011-03-11T01:18:00.000-08:00

Although you think I cope,
my head is filled with hope...
of some place other than here.

Although you think I smile,
inside all the while...
I'm wondering about my destiny.

I'm thinking about,
all the things,
I'd like to do in my life.

I'm a dreamer,
a distant dreamer,
dreaming for hope, from today.

Even when you see me frown,
my heart won't let me down,
because I know there's better things to come

And when life gets tough,
I feel I've had enough,
I hold on to a distant star,

I'm thinking about,
all the things,
I'd like to do in my life...

...

2011-02-24T03:09:00.000-08:00

Ada Milea

2011-02-02T02:09:00.000-08:00

E trist la noi in cuget

E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Din radacina stearpa se fac acuma pipe
Si cucuveaua bate alene din aripe
Scrutand maracinisul cu ochi de ebonita

La Cotroceni in noapte o flacara palpita
Legionarii striga mascari pe langa zid
E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Sepalele-i parlite peste pistil se-n-chid...si

Si dorm ca pruncii palizi cu burta istovita
Poporul se rasfata privind in galantare
Sunt portocale multe si apetitu-i mare
Dar strigatul 'La urne!'
Speranta ne-o incita...

E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Sepalele-i parlite peste pistil se-n-chid...si

Florence and The Machine

2011-01-29T09:16:00.000-08:00

The dog days are over

Happiness hit her like a train on a track
Coming towards her stuck still no turning back
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled
With every bubble she sank with her drink
And washed it away down the kitchen sink

The dog days are over
The dog days are done
The horses are coming
So you better run

Run fast for your mother, run fast for your father
Run for your children, for your sisters and brothers
Leave all your love and your longing behind
You cant carry it with you if you want to survive

The dog days are over
The dog days are done
Can you hear the horses?
Because here they come

And I never wanted anything from you
Except everything you had and what was left after that too, oh
Happiness hit her like a bullet in the head
Struck from a great height by someone who should know better than that

Run fast for your mother, run fast for your father
Run for your children, for your sisters and brothers
Leave all your loving, your loving behind
You cant carry it with you if you want to survive

The dog days are over
The dog days are done
Can you hear the horses?
Because here they come

Vara promisa...

2011-01-07T10:38:00.000-08:00

din partea tatei pentru mama

'Te-as fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat in plin razboi
Dar uite, ploua fara rost
Iar intre noi.

Ca intr-o gara nu stiu cum
Cand unul vine si-altu-i dus
Si ratacim pe acelasi drum
In sens opus.

Ne rasfoieste timpul, femeie
Pe un peron vechi de gara
Tu Iliada, eu Odisee
Scrise de mult intr-o vara.

Te-as fi iubit ca un pandar
Iesind la drum in calea ta
Dar zilnic trece si-n zadar
Altcineva...

Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar despartiti de niste munti
Intamplator.

Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De-un gard cu spini.

Iar vara ce ne-a logodit
Cu brau de flori impurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevarat.'

Cu vant

2010-12-14T04:24:00.000-08:00

in mine sa sufli cuvinte , vant,

de viata , de timpuri in care ard,

abisuri, sa stiu,

sa uit de indoiala .

incremeneste zambetele, iarna,

sa imi inund cu ele sufletul ,

de piatra , visele , se-ascund

in tacerea clepsidrei.

hai , noapte, imbratiseaza-ma,

sa ne prindem in zbor,

cu aurora, raze de inceput pe gene,

sa ne bucuram de inocenta

diminetii.

uite, anotimp, cum

sufletele poarta imbracaminti,

sofisticate, mimand stele

da-ti valul la o parte, lume ,

sa te vad razand.

astept sa te opresti, timp,

din mine, numeri galaxii

cu viteza ideii,

sa iubesc, as mai vrea,

sa iubesc.

Dans ordinar

2010-11-04T08:11:00.000-07:00

Macabre fantasme iti framanta apusul

si lin te indeamna cu-abisul

sa te contopesti

De cosmaruri ti-e plin asternutul

a flori descompuse iti miroase sarutul

si dansul tau pe ritm de intuneric

nu mai astupa valurile

de senin

Albastru mi-e gandul, tu vezi asfintitul

si-aluneci trist prin rauri de venin

un ras isteric ti-a inlocuit surasul

te-ai tot hranit cu fructe de suspin

si-asa de trist era cuvantul

oricum te-ai imbatat

cu disperare

N-ai stiut niciodata sa stii

ti-a placut doar franturi sa reinvii

din ce-ai mai auzit cu ochi si vazut

cu urechile cerate ale vremurilor

apoi le-ai imprastiat cu aplombul

unor certitudini

In iadul tau te ai pe tine

caci ei sunt imuni la propovaduiri

fantasmagorice si imputite figuri de stil

si vrajba ,arma ta de pret, ce-ai crezut, ca firi

sunt toate invaluite in grotescul

imaginatiei tale

Galeata e plina de timpul mort

uscat si netrebnic iar chipul tau

e galben si-n noapte nu te vezi oricum

ai fost mereu inspaimantat de ceasul rau

secunda este praf si scrum

in ora vesniciei

Infuzie de confuzie

2010-07-14T03:53:00.001-07:00

sursa aici

Albastru de senin

2010-06-24T00:07:00.000-07:00

M-am saturat de baliverne si ipotetic vorbind

si platitudini, controverse si averse

Si-ascult mereu nimicuri ce rad in gand ,

fanfare si dileme, diverse si perverse

Cum s-au mai planuit si faurit fantastic

abisuri si-ascunzisuri si fantasme

Cum tatoneaza plaiuri, absurd si pleonastic

orbeci vazand lumini dupa miros, sarcasme

Si cantecele lor nemuritoare , arbitrare

par a fi legamintele lor si albastru de senin

se vinde la legatura, supraevaluare

sau evolutie in ce directie ?, putin ,

Cat mai putin. Dar ce e oare mult si cand

cuvintele vor spune ceva mai multe

Decat nimicul velin si stai asteptand

materializarea vorbariei culte si marunte.

Si-atatia specialisti si analisti,

cerceteaza balistica saraciei artistic,

Pe scene de sticla, la ore inalte, pesimisti

de foame adanca, grosolan si mistic

Se sting luminile si apa se-ngroasa

de-atata vulnerabilitate si incertitudini

Sufera stomacul de-angoasa servita

pe tavi cu audienta sporita , Houdini

E un om ca toti oamenii , doar ca are

dexteritate dobandita si manusi .

Shiny morning and simple truths of life.. illustrated

2010-06-23T23:15:00.000-07:00

sursa aici

Abisale

2010-06-04T11:45:00.000-07:00

Dimineturile de chibrituri pareau mormane de cotcodaceli ecvestre. Ilustrul ilustratilor facea greva de nervi la usile portilor de langa intrarea iesirii din apropierea paletei de transparent incoerent. Era un mars subtil, mergea tactil, vedea lucid de imbecil, albastru de metil era seful patronilor de directori. Papadiosul despleticit mintea activ, se aplauda naiv si uneori mai mormaia zumzete ostracizate, se deschidea doar la inchidere. Si mai erau in piata de paiate multe cronometre asfixiate, se grabeau sa astepte. Unele, ele si altele se infuriau imense sa se ajunga din urma urmelor, era asa o galagie de la atata butaforie. S-au tot crapat interesele pana au ajuns la semaforizarea intermediarilor si simbolic s-a dus la puscarie ca n-a mai avut loc, erau prea multe materiale fine si cretine. Insusi s-a apucat de imbucat povestea bucatilor si erau atat de multe ca nici el n-a mai stiut de unde sa termine cu inceputul, de altfel nici prietenul lui, insul, habarnavea dar nu se putea abtine sa se abtina. Intr-o buna zi de zi , zis si facut nu s-au putut si au plecat sa se intoarca ca mai bine era daca n-ar fi stiut si-au zis si n-au facut, nu ca n-au vrut ci pentru ca n-au putut . Si-atunci, speluncile s-au umplut cu halbe de nepasare pasuita, albe siropoase ca spuma credulului, geamanul incredibil. Ori era mirat ori era adevarat, s-a adeverit ca se mira de-adevaratelea. Sa lasam oratoria si circul a inceput sa mearga ca pe rotile cauciucului si cine striga mai tare urletul, era aplaudat integral si venerat funebru. Se ascundeau stiutorii de stiinta marunta dar umflata cu pluralisme dupa catadicseli fizionomice si figurative, ale altora bineinteles si neimportant. Acum painea era vanduta cu tona si toata lumea facea economie, nu de alta dar era mai mult spectacol ca inainte si vanzarile mergeau tinandu-se de mainile senzationale si neverosimile ale grosolanului. Muza zanelor se oripila cu pila la subterfugiul pantofilor de firma, i s-au zgariat antenele de la prea mult fosforescent si acum ce sa faca, sa se imbrace, sa se imbrace, sa se imbrace...Cand mirosind a usturoi nici gura nu-i miroase cand a dulcegarii paralelipipedice duhnea a umbra un soi de nustiucare, oricum l-au adulmecat cercetatorii de trenuri si l-au pus pe slabit silabe. Ei bine, adica bine, ei, gramofonii debusolati ca busola arata advers spre incert s-au gandit sa mai termine cu enormitatile ca oricum fraza freatica e sub nivelul vocabularului marii explicative.

(va urma sa urmeze o urmare ..sau mai multe.. va multumesc pentru atentia intentionata)

Cesaria Evora ..

2010-05-29T23:19:00.000-07:00

TIEMPO Y SILENCIO
(Time and Silence)
(written for Pedro Guerra by Luis Pastor)
Cesaria Evora (Cape Verde)

Una casa en el cielo
Un jardin en el mar
Una alondra en tu pecho
Un volver a empezar

Un deseo de estrellas
Un latir de gorrion
Una isla en tu cama
Una puesta de sol

Tiempo y silencio
Gritos y cantos
Cielos y besos
Voz y quebranto

Nacer en tu risa
Crecer en tu llanto
Vivir en tu espalda
Morir en tus brazos

*****
TIME AND SILENCE

A house in the sky
A garden in the sea.
A lark on your chest
A start all over again

A wish of stars
A sparrow's heartbeat
An island in your bed
A sunset

Time and silence
Screams and songs
Skies and kisses
Voice and grief

To be born in your laughter
To grow in your weeping
To live on your back
To die in your arms

Despre..(fetitei mele)

2010-05-28T05:23:00.001-07:00

Despre nori si despre zane,
Care tes a lumii valuri
Despre zei si minotauri,
Pasari Phoenix si centauri
Despre El-zorab si mauri
Despre gand si despre fapte
Cum visam in zi si noapte
Despre azi si despre ploaie
Ce-a fost ieri si despre soare
Despre foc si Prometeu,
Aventuri si Odiseu
Despre vant si Alizeu
Despre cantec, despre arte,
Trubaduri, artisti si carte
Despre albastru si culoare
Gand, speranta si candoare
Despre flori si despre mare,
Oceanide si corabii
Despre multi eroi si sabii
Si curaj, virtuti si glorii
Despre alegoria vietii
Si blandetea diminetii
Despre alti copii si vremuri
Si fetita cu chibrituri si Cossette,
Gavroche si ganduri
De copil batut de vanturi
Despre munti, comori si aur,
Al naturii scump tezaur
Despre dragoste de codru
Si paduri de farmec pline
Cum alene raul mandru
Povesteste despre iele
Despre moti, tarani si stele
Despre viu si despre soarta
Cum isi canta si asteapta
Zburatorul, plang in soapta
Si craiese si cadane si printese
Despre tari indepartate
Si inaltimi infumurate
Si deserturi cu himere
Despre noi si vechi mistere
Despre cer si despre stele
Si ce sta ascuns in ele.
Despre a fi si despre bine
Despre vreme care vine
Despre dragoste, iubire
Despre toate astea, tie,
Mama iti va povesti.
Si tu sa asculti cuminte
De lume nu-ti fie teama
Mama e mereu cu tine
Te vegheza si te-invata
Despre tot si despre viata
Despre tot ce te astepta.
Cate zile imi sunt date
Imi sunt date pentru tine.

Exercitii de exorcizare sau in cautarea serenitatii

2010-05-20T23:56:00.000-07:00

Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai imbuiba cu judecati sterile alimentate de prezumtii amare, condimentate cu dialoguri sterpe dar fierbinti ca nisipurile desertaciunii si aidoma unor cruciati luptand in numele adevarului NOSTRU si numai al nostru, n-am mai arde pe rug presupusi blasfemiatori ai propriei noastre realitati relative. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai auzi zgomotul armurii cu care ne inarmam zilnic intru anticiparea onor razboaie futile si ne-am aduce aminte sa imbracam macar uneori vestmintele bunei-credinte. Ce liniste ar fi daca tacerea stridenta si asurzitoare a nevorbirii sau boala ignorantei, s-ar vindeca timpuriu cu leacurile gandirii fertile. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai catara furibunzi pe piedestaluri imaginate, construite pe spinari amorfe si cantitati de adjective intotdeauna de proportii cosmice, cu putoarea sufocanta a vanitatii (orice minunat parfum in cantitati gargantuesti miroase a ridicol) amagindu-ne naivi ca proiectarea suficienta a inchipuirilor despre noi insine vor duce la materializarea lor in existenta concreta. (mai demult nu ni se parea banala frumusetea simplitatii). Ce liniste ar fi daca gura ni s-ar umple de fructele putrede ale denigrarii si n-am mai putea vorbi pana ne-am satura de ocara sa putem invata sa apreciem gustul nepretuit al iertarii, ambrozia uitarii. Ce liniste ar fi daca ne-am spala ochii cu ce este si NU cu ce-am vrea noi sa fie, daca n-am mai sucomba la fiecare lucru minunat pe care il intalnim si care NU suntem noi , sa-i imprumutam din minunatie si NU sa incercam sa-l distrugem ca sa nu ne fie eclipsata nevolnica noastra existenta. Ce liniste ar fi daca nu ne-am mai ascunde dupa perdele sarcastice si ultra-evidente in incercarea stupida de a masca propriile noastre neajunsuri, care de altfel ar ajunge sa inconjoare continente. Ce liniste ar fi daca ...
Sa ma mai gandesc ...

Somnul mecanic

2010-05-19T00:09:00.000-07:00

Visam ca dorm
si ma trezeam in vis
sa-ti povestesc
cum nopti petrec dormind
un somn mecanic si abrupt,
steril si-apasator,
nu zbor, nu cant, nu plang
ci stau sa astept un vis
natang, absurd, copilaresc, orice
ce m-ar hrani si-as fi un om mai viu,
obscura amorteala
Si-am atipit in ceas de zi
asa de oboseala,
sa ma gasesc altundeva,
sa ma aduc de unde-am fost
si nu mai sunt in ceas de seara.
Si-atunci cand m-am vazut visand
m-am amagit cu o himera, ca-s fi
dar nu-s deloc aici
si-s parca-n alta vara
Ma adormeam cu un ecou
al multor timpuri scurse,
de-ambrozie e somnul tau
copil frumos si dulce
ori visul meu e-acum naucitor
si-a vant uscat aduce.
Sa fur din noaptea ta as vrea
si doar pentru o clipa
sa pot sa dorm visand,
sa ma trezesc in soare
si-n luna sa mai atipesc,
sa ma trezesc in mare.

Mihai Cuzic - the wonderful photos of a wonderful photographer and friend

2010-05-17T23:59:00.000-07:00

Ruxandra

2010-05-12T00:49:00.000-07:00

Ochii ei albastri de ocean se joaca de-a curcubeul cu soarele de dimineata, zambetul ei se sparge in mii de culori, in petalele galbene a sute de papadii si in oglinda verde a sferelor de roua, in perdelele albe si sensibile de nori care-i spun povesti cand e plictisita, in ochii caprui ai mamei topiti de dorul ei cand ea viseaza galaxii. Ea e o fiinta mica plamadita din praf de stele si seara, luna ii dezmiarda cu mangaieri de vant parul mofturos impletit cu raze de soare. Ea e un vis al marii si marea isi mai scrie un destin in ochii turcoaz inventati de valurile ei. Ochii ei sclipesc cu inocenta a doua stele indepartate, nu stiu sa minta planetele, nu se incapataneaza sa aiba mereu dreptate ca placile tectonice si nici nu se eschiveaza in tornade cand trebuie sa-si ceara iertare. Doua buze de catifea roz cu gust de vanilie vorbesc in cuvinte de basm si-o strungareata rade neincetat si molipsitor a veselie. Manutele ei mici si curioase descifreaza pentru prima data anotimpurile si piciorusele de hobbit acum invata s-o duca spre minunate departari. Numele ei sta scris cu litere de lumina in cartea lumii. Ruxandra. Ruxandra mamei. Ruxandra mea.

The unforgettable.. Nat King Cole

2010-05-11T00:45:00.000-07:00

There was a boy

A very strange enchanted boy

They say he wandered very far, very far

Over land and sea

A little shy

And sad of eye

But very wise

Was he

And then one day

A magic day he passed my way

And while we spoke of many things, fools and kings

This he said to me

"The greatest thing

You'll ever learn

Is just to love

And be loved

In return"

Tipete de pescarus

2010-05-09T13:21:00.000-07:00

Cand te-am reintalnit erai pierdut si te ascundeai in balonul tau de sapun surd. Vorbele mele iti pareau tipete de pescarus si ma priveai fara sa ma vezi prin sticla sparta lipita cu timp a invelitorii tale oarbe. Te conturai in cuvinte strambe si erai cladit in valuri care se spargeau nestiutoare, in lut moale, in delirul tau prozaic. Iti astamparai setea cu ploi sensibile de flori de cires, cu regrete care plang la periferii, singuratice, in amanunte nesincere si ilustrate albe. Iti mai aduci aminte vremurile de dinaintea erei secretelor? Era placut, era mai mult verde si te placeai descult, nu-ti era rusine. Ce frangeri de maini straine, ce spaime, ce ridicol ? Masca te strange asa infasurat in nisip si nu vezi cum ti se scutura secunda. Iti curge epileptic spre un amurg evanescent si mov de liliac. Te-ai lepadat de culpa si ti-ai facut cuib in neverosimil. Uite ce atenti sunt norii, ei vad atatea departari. As vrea sa-mi povestesti si tu dar ai incremenit de-atata frica, de-atatea balante, de-atatea ecuatii. Mie, sa imi gasesti refugiu acolo unde nu imbatranesc ciresii .Ce viu erai, acum esti trist si-ncrancenat. Nu-i nimic, voi imprumuta niste scoici adanci sa te aud mai bine, poate azi sau poate nu te vei descifra niciodata. Ce frumos era mai demult. Ce mult as vrea sa ma lasi sa te iubesc.

Beautiful peace...

2010-04-29T23:19:00.000-07:00

sursa aici

My one day misadventure in GuGu Land

2010-04-26T03:45:00.000-07:00

So, once upon nowhere, by a joke of destiny, my steps led me in a Pandorum-like land, at the doors of an empire built in a matchbox. There, the humble me met the self-pronounced king and queen of this, as I was about to find out, morbid masquerade, a horror remake of Alice in wonderland and Gulliver in Lilliput all together melting into an unbelievable reality. Because I wanted to know what was hiding in the rabbit hole and determined by other extremely important issues for me at that time, which are now perfectly growing into beautiful, I threw myself into the unknown. Wanting to learn and „explore strange new worlds, to seek out new life forms and new civilizations„ I accepted all the colored and bleached details I was served concerning this journey.
Ok ..now let me introduce you in the land of GuGu ( or gaga or blabla or whatever ) ..there was nothing special there..surroundings..trees or birds singing or Stuffstock, just plastics and wastes and at the very base of this unfortunate empire was the immense second belly-button of its king located in his forehead and surpassed in size only by the molecular ugliness of its queen. There were a few more humble servants that were trapped in the rat hole, I felt compassion for them but they were also feeding from „za ombelico del mondo„ as they fiercely embraced the cult of the self.
I saw no human face during my short foray in this circus-like scenery. The self-proclaimed king, the belly and the beard (the belly beard was his pen name- horrifying image! ) were one, and he liked his nom de plume as he liked to think of himself as the king of crosswords. He was as corrupt as a rotten apple and yet he spoke loudly about principles and values, erecting himself in monk statues in the desperate attempt to hide his flaws and falls that haunted him and which were about to burst into transparency with each second passing by. Then there was the atomic crap queen, the perfect replica of our dead beloved wife and mother of the people Helen, hideously simpleminded but twice as vicious. She liked luxury, everything that glittered and she was furious at the light of others around as their shinning charm totally eclipsed her fade and insipid self.
I was then commanded to fulfill some tasks that were meant to protect their abject dictatorship and each task was the product of their incurable wickedness and hypocrisy . Beside these, other chores were invented (which of course nobody could actually handle) in order for me to kneel as low as possible in front of these masters of nothingness. They did not speak with the people face to face but always from behind a curtain and their madness became so sensational that they started to speak with each other in the same way.
As I expected it was too much void for my humble understanding, so I got out my wax wings from my pocket and escaped from this wicked and monstrous labyrinth. When you build something on elephant dump you should expect to disintegrate, and it did , their worm empire has fallen apart after some not majestic last convulsions. Ex nihilo, nihil.
Their false kingdom, a swelling hot air balloon, has degraded as quickly as it was conceived and the smell of putrefaction is even today still very much present.
What is very interesting is the fact that even long after you have deleted these abjections (and kept in mind only what you had to learn from this shit) from your retina and agenda, they have not erased you from theirs, as they like to peek and feed with the sparks of light that others carry, like red rats with fast fingers swarming in darkness, not conscious or aware of the stink and the diseases they are infected with.

Bobul de oglinda

2010-04-24T03:41:00.000-07:00

Eclipsa marinareasca, mari fara neoane si vasle ghidate de busole empirice printr-un perpetuum mobile din catifea uda de albastru. Canturi innodate in surdina de balene discrete in flaut de vant oceanic cu belugi de ghetar care inventeaza ierni cu mai mult alb si mai putin intuneric. Fara sandale, degete libere de trac si inventii contemporane invata sa simta pentru a nu stie nimeni cata oara armonicele curentilor marini. Un soare fierbe melodramatic la inceput si sfarsit de clepsidra, la jumatatea distantei dintre doua culori, una de apa si una de aer, pe o coala de hartie care nu-si mai aminteste sa fi fost vreodata nescrisa. Culorile timpurii se prelig sub sudoarea secundei nestiute, viitoare si rezolute. Narvali cu cornul de argint croiesc directii spre atlantide si o linie continua la orizont neatinsa de apropierea distantei. Valurile se urmaresc ca un permanent deja vu. Dileme colcaie in adancuri iar nautilii cara in spate semne de intrebare. In bobul de oglinda se numara stele, de fiecare data insirate altfel, margele mirate si sclipicioase, acrobati la Cirque du Soleil . Selena, timida, isi acopera jumatati de obraz cu umbre si saruta pe furis oceane.

Grey mood..

2010-04-20T05:57:00.000-07:00

sursa aici

Contorsionism

2010-04-15T03:17:00.000-07:00

Sa te trezesti cu un Montmartre ca o perdea in culori de blues, romantat cu niste trepte care se tin de maini indragostite si construite pleonastic sa urce mereu un turn Eiffel. Cu un inghet care se indreapta apoteotic spre emancipare, sau cel putin asa conspira revolutia din tine. Sa deliberezi nevinovatii speculand viitoare entorse de mentalitati seduse de propria lor nestiinta. Sau nepasare si motivatii ca niste arici fara butoane. Sa recunosti fire de vieti din jurnale personale puse la uscat ca niste cearceafuri proaspat spalate, creionate doar cu ochelari de soare supradimensionati. Sa te construiesti in piramide cu mult papirus fara haine poruncitoare si colorate mai mult in caramizi arbitrare. Sa salvezi usi nevinovate izbite pana la refuzuri de razbunari futile si traiectorii mutilate de izolare consimtita. Si te ocupi mai mult sa te preocupe mai putin transparentele la fel de evidente ca o cerneala simpatica. Sa te dezici de fasonari sarcastice in forme convenabile unor lipsuri acute de fond si incetezi sa trimiti in labirinturi abisale si cataloage ministeriale, profani ai introspectiei tale figurative. Sa ai un Hermitage numai al tau in care sa te refugiezi de strident, fosforescent si ambivalent si sa te hranesti egoist cu simfonii. Sa te scuturi de proverbial si scormonesti caligrafic necuprinsuri ca sa renasti din banalitate in fiecare primavara asemenea unui Phoenix modern al anotimpurilor . Sa..

Socoteli naive cu plus si minus

2010-04-13T03:55:00.001-07:00

Iti povesteam adesea despre socotelile mele naive asa, in virtutea conversatiei calculate. N-am inteles niciodata cum e cu adunarile astea. Cateodata oricat le-as rasfoi tot nu-mi da cu plus. De exemplu mie imi plac albinele. Albinele mici. Sunt moi si se lipesc repede daca le momesti cu niste dulcegarii cu miros de copilaresc. Odata ca nicaieri am daruit cu plus unui om singur si trist, caruia i se contura un minus in creier, una din albinele mele. Lui nu-i placusera niciodata albinele dar asta care o aveam eu i-a picat cu plus. I-am daruit compania ei. Eu aveam oricum multe albine si alte ganganii de preocupat. Asa ca mi-a dat cu plus. Egal doi acum si erau fericiti. Si in aorta mea plus cu plus. Anii trec unul plus unul dar daca scadem anii din tinerete ne da cu minus. Ar fi fost plus daca n-am fi asa uituci. Acum un minus imi tot bate la usa, tot insista sa mi se lipeasca de frunte ca o medalie nemeritata, de la omul caruia ii daruisem una din albinele mele...cica eu nu stiu ce-i aia albina si ca de fapt mie nici nu-mi plac albinele. De fapt nimanui de planeta nu-i plac albinele si suntem cu totii minusii albinelor. Si iarba a inceput sa creasca in eter la trei centimetri deasupra pamantului, din ceruri a inceput sa ninga cu capsuni multicolori iar toti restul (restul de la scadere , adica rezultatul, toti minus el) suntem niste „hateri„ cu minus de profesie. Eu m-am luat cu plusul meu de mana si dusa-am fost. M-am mai scocotit putin si daca adun ceva cu nimic inseamna ca e tot cu plus. Minusul cat si nimicul au ramas la el in buzunarul inimii lui scorojite. Am nevoie urgent de armata lui Freud. Cred ca n-ar ajunge un batalion intreg cu plus sa inteleaga absconsul minusului.

Despre ieri sau despre maine, nicidecum despre azi

2010-04-12T02:56:00.000-07:00

Ea isi urmareste timpul iar el nedescifrat si descatusat fuge in ea. Un cantaret de jazz cauta sa-i linisteasca bataile neregulate ale sufletului si pleoapele incarcate de jumatati de noapte. Amintiri sfaramicioase se picteaza in culori de bronz si incanta dame iubitoare de magnolii. Si camelii sau toate cuvintele care se scriu la sfarsit cu doua litere gemene. Mai sunt si suflete fara pereche si peregrinari la statuia unui Romeo din lut. Au mostenire niste clisee nevinovate, poate exuberante sau naive dar de cele mai multe ori stirbite de farmec sau fara culoare. Sa nu te-nchini la chip de Icarus ca lumina soarelui sa-ti topeasca aripile de ceara.

Timpul din mine zboara aproape de ieri, aproape de maine si atat de departe de acum .

O spranceana insemnata de un magician glumet ca sa nu o uite si doi ochi negri prieteni cu noaptea ar vrea ca lumea sa viseze mai mult sa traiasca frumos. Infantul cand doarme calatoreste in alte jumatati de univers. Apoi se intoarce pe pamant. Nu in vant. Si nu aduce nici un viitor cu el. Nici vederi cu lumi desarte si furtuni, nici cifre, nici balauri. Doar gene umflate de amintiri. Cand se trezeste poate sa viseze cu ochii deschisi, in lumina. Sa imagineze in culori vii sau pastelate. Si sa descifreze mai multe gargarite cu haine rosii, buline negre si aripi rotunde.

My Goa

2010-04-10T04:03:00.000-07:00

Goa. My own personal Mecca. And like a true believer I have to go there at least once in my life time. I' ve been there many times, but just in my mind during my psychedelic experiences in my sleep. My own personal place at the end of the world . I see myself living there, on a nice isolated beach at one edge of the Indian ocean, wearing clothes in rainbow colours and walking through the sands with my bare feet and with my heart free and liberated from the ordinary fetters . Now I feed my urges for Goa with some infected mushrooms and with astral projection at the nature and ocean Buddha Bar. I ceaselessly continue the projection in my brain of that divine place on earth where I can escape from wickedness, stolidity and fatuity and feast with the kindness of those people who try to see and seek the beauty of the world and of me. Letting go some things that I previously knew as reality and let myself prey to this psychedelic experience of what Goa means, would lead to a new perception of things. Goa is one of the places that I could think of, where the creative exuberance of the mind can be liberated from the chains of the ordinary. This place could actually be anywhere, that place where someone desires to find it. Goa could be any place in which one could experience changes of perception in the quest for understanding. For me Goa remains that place at one corner of the earth, in this half of the universe where I can always find refuge and huge amounts of pure freedom.

Un dor antic

2010-04-04T05:01:00.000-07:00

A plouat cu Vezuviu. Rauri de struguri si o liniste de mozaic curg acum peste Pompei. Napoletane imbracate cu umbrele de soare se plimba printre jumatatile de coloane maturand cu pasii lor praful de gresie uscat dupa ploaia de noroi. Herculaneum e frate de piatra cu Pompei. Peste oasele lor mai ploua cu timp, file de pergament si cateodata cu vin rosu. In catacombe Pompei isi viseaza gladiatorii si amfiteatrele. Un vulcan incapatanat refuza sa doarma. In parul meu s-au nascut prematur niste pere albe de toata tineretea iar in ventriculul stang mi s-a intepenit un dor ca un fistic, asa, dulce-sarat.

Alabastru stradal

2010-04-02T12:21:00.000-07:00

Mi-am pierdut un bob de orez intr-un fel de plamadeala de alabastru de uns strazile ca sa nu scartie sau sa nu faca greva. Il caut de doua zile dar trotuarele sunt cu impresie de marmura sau inmarmurite, mai ales noaptea. O banca din parc da cu imprumut chicoteli si zumzete, doua la pret de unul, bonus o cireasa necoapta sau o mustata de lapte. Ma uit cu coada ochelarilor la doua cearceafuri ce se intind imbratisate pe sarme zburatoare raspandind miros de narcise indragostite. Imbalsamez la comanda dorinte aprinse in folii de ploaie si astept un italian zapacit sa mi le puna pe urmatorul curcubeu spre Fontana di Trevi.

Hearts..

2010-04-01T00:48:00.000-07:00

sursa aici

Livada de cactusi

2010-03-29T02:52:00.000-07:00

Fantomatice batai de aripi, sfantul ibis plange isteric pe obeliscuri. Mananca si plange. Inghite cu greu bucati din ficatul lui Prometeu si din propriul orgoliu. Gustul e amar si-i face greata de sine. Un cerb fara coarne priveste spre livada de cactusi. Incremeneste. Candidele ambitioase isi cultiva vanitatile in nisip venerand-o frenetic pe Fortuna. Un dans tribal incepe si ielele inchipuite isi scuipa virtutile in ochii celeilalte. Se catara furibunde una peste cealalta si isi urla imnurile infernal. Zambesc cu dinti lacuiti si sunt imbolnavite de schisma.

Efes si Runa

2010-03-25T05:31:00.000-07:00

Efes: Parca ne-am mai intalnit..

Runa: Da, cand fugeam de mine.

Efes: De ce plangi ?

Runa: Pentru ca nu ma gasesc ..

Efes: Dar unde te-ai pierdut?

Runa: In inima care bate in afara pieptului meu. Ma rostogolesc catre nicaieri .

Efes : Unde este nicaieri ?

Runa: Nu stiu. N-am ajuns inca. Tu cine esti ?

Efes: Zidul unei cetati antice .

Runa: Ai vreun raspuns pentru mine ?

Efes: Nu. Mi-a mai ramas doar Aleea Arcadelor .

Runa: Mai esti viu ?

Efes: Doar cand am cu cine vorbi .

Runa : Eu vorbesc cu tine, inseamna ca acum esti viu?

Efes: Da, sunt viu cand isi aminteste cineva de mine.

Runa: Mai ai pe cineva?

Efes: I-am avut pe cei sapte dar dupa cateva secole au fost uitati si am ramas singur .

Runa : Esti trist?

Efes: Sunt trist pentru ca sunt singur. Cand ploua peste mine, imi imaginez ca plang.

Runa: Si eu sunt singura, m-am pierdut si pe mine.

Runa: Unde sa ma caut?

Efes: Herostrat a ars templul zeitei Artemis. Au ramas doar ruinele bibliotecii lui Celsus.

Runa: Crezi ca as fi gasit ceva acolo ?

Efes: Doar daca puteai sa intelegi fara sa simti.

Runa: Se poate sa intelegi fara sa simti ?

Efes: Eu pot. Sunt cladit din piatra.

Runa: Spune-mi tu, ce ai gasit?

Efes: Altii care se cauta pe sine.

Runa: Plec sa-i gasesc, poate asa ma voi gasi si pe mine.

Efes: Asteapta, nu stiu daca ii vei vedea sau daca te vor vedea ei pe tine

Runa: De ce?

Efes: Isi cara in spate oglinzile si din pricina greutatii privirea le este tintuita in pamant .

Runa: Dar daca si ei se cauta si cauta altii ca ei, de ce nu-si ridica privirea?

Efes: Le este greu, sunt absorbiti de oglinzi.

Runa : Crezi ca si eu ...?

Efes : Da! Si tu, Runa...

Inceputul unui alt anotimp

2010-03-24T00:14:00.000-07:00

Te-ai uitat inapoi doar ca sa vezi ochii pe care nu i-ai sarutat inca. Ochii copilului meu. Apoi ai plecat inchizand usa bland, nestiuta de nimeni. Acolo te-ai regasit pe tine, asa cum te stiai in tinerete. Te simteai usoara, aproape levitand, caci pietrele de moara care te tintuiau pe pamant disparusera. Te-ai bucurat pentru ca nu te mai durea nimic, nici inima, nici sufletul. Era o alta primavara, era caldut si te invada o nemaipomenita liniste. Ecourile gandurilor care ti-au reverberat atatia ani in suflet nu se mai auzeau si simteai o infinita dragoste. Apoi l-ai vazut pe el, pe sotul tau, te astepta de mai mult de douazeci de ani. Ti-a sarutat mainile si ati plecat sa dansati eleganti pe scena din poiana stiuta numai de tine, asa cum ai visat intotdeauna. Ai plecat neasteptat, in liniste, prea devreme pentru mine. M-ai lasat tanjind dupa caldura ta, dupa lumina din ochii tai, dupa rasul tau molipsitor si pofticios, dupa vorba ta molcoma , dupa mirosul tau de iasomie. Mi-e dor de ceaiul tau de menta, de painea cu dulceata si de spuma de capsuni care mi-o pregateai in duminicile de mai. Mi-e tare dor de tine. Vantul iti va aduce gandurile mele...stiu ca o sa ma strangi din nou in brate la un alt inceput de anotimp.

Desert cu mar si portocala

2010-03-23T00:08:00.000-07:00

Pe marginea unui iaz dantelat din chefir mucegait s-au intalnit o brandusa si o doamna imbracata intr-un aprilie portocaliu asortat cu esarfe turcoaz. Si-au sarutat crisalidele si vlastarele. Niste (pre)texte neinvitate au rancezit asteptand sub un balcon, se plimba nervoase inainte si dupa. Le-am spus de multe ori si ore ca nu au ce cauta la usa mea, s-au plans vecinilor ca mi s-a infundat antiteza. Nu astept nici un fel de scuze, nici cu trenul de dimineata nici cu jumatati de intrebare. N-am mai gustat de mult timp la pranz o supa de justificari autentice, toate au gust de plastic. De fapt, mie nu-mi prea place supa. Am stat la taclale cu un baiat istet si blond de vreo unsprezece calendare. Mi-a explicat indemanatic si pe indelete fabula cu bivolul si broscoiul. Eu am nascocit o fabula cu marul care se visa portocala. Si invers. Marul nu a plesnit dar s-a acrit ca o lamaie. Am comandat un camion cu oglinzi sa-i arat cat e de frumos. Degeaba. Nu i-ar ajunge un ocean intreg de adjective .

Rare pictures of iconic people that marked our spirits forever II

2010-03-22T01:54:00.000-07:00

John Lennon

„I'm not going to change the way I look or the way I feel to conform to anything. I've always been a freak. So I've been a freak all my life and I have to live with that, you know. I'm one of those people.„

Alfred Hitchcock

„Self-plagiarism is style.„

Elvis Presley

„Adversity is sometimes hard upon a man; but for one man who can stand prosperity, there are a hundred that will stand adversity.„

Charlie Chaplin

„Failure is unimportant. It takes courage to make a fool of yourself.„

Henry Miller

„Develop an interest in life as you see it; the people, things, literature, music - the world is so rich, simply throbbing with rich treasures, beautiful souls and interesting people. Forget yourself.„

„If we are always arriving and departing, it is also true that we are eternally anchored. One's destination is never a place but rather a new way of looking at things.„

„We do not talk - we bludgeon one another with facts and theories gleaned from cursory readings of newspapers, magazines and digests.„

„Instead of asking 'How much damage will the work in question bring about?' why not ask 'How much good? How much joy?'„

Janis Joplin

„Don't compromise yourself. You are all you've got.„

Jack Kerouac

„All human beings are also dream beings. Dreaming ties all mankind together.„

„Great things are not accomplished by those who yield to trends and fads and popular opinion.„

„I had nothing to offer anybody except my own confusion.„

„Our battered suitcases were piled on the sidewalk again; we had longer ways to go. But no matter, the road is life.„

James Dean

„Dream as if you'll live forever. Live as if you'll die today.„

Edith Piaf

La Vie En Rose
Des Yeux Qui Font Baisser Les Miens
Un Rire Qui Se Perd Sur Sa Bouche
Voila Le Portrait Sans Retouche
De L'homme Auguel J'appartiens
Quand Il Me Prend Dans Ses Bras,
Il Me Parle Tout Bas
Je Vois La Vie En Rose,
Il Me Dit Des Mots D'amour
Das Mots De Tous Les Jours,
Et Ca Me Fait Quelques Choses
Il Est Entre Dans Mon Coeur,
Une Part De Bonheur
Dont Je Connais La Cause, C'est Lui Pour
Moi, Moi Pour Lui Dans La Vie
Il Me L'a Dit, L'a Jure Pour La Vie,
Et Des Que Je L'apercois
Alors Je Sens En Moi, Mon Coeur Qui Bat...
Des Nuits D'amour A Plus Finir
Un Grand Bonheur Qui Prend Sa Place
Les Ennuis, Des Chagrins S'effacent
Heureux, Heureux A En Mourir

Le Sommeil de la raison produit des monstres

2010-03-19T09:59:00.000-07:00

Machiavelli de Sade mi-a dat azi peste obraz cu diploma lui in fariseim. Nu, nu i-am intors si celalalt obraz, sunt doar o biata efemerida. Nici n-am ripostat, n-as fi putut juca rolul care mi l-a oferit cu atata generozitate in teatrul lui burlesc. Fetele de hartie sunt brazdate de vreme si ingalbenite de vremuri. Cand ploua ele isi imagineaza ca plang. Ce iluzie! Marionetele fara ochi nu au lacrimi. Umbrele sunt oarbe si surde.

Francisco de Goya. El sueno de la razon produce monstruos. 1799.

The Sleep of Reason Produces Monsters.

Eu, Matryoshka

2010-03-18T02:33:00.000-07:00

Intr-o papusa de lemn am ascuns un borcan cu ambrozie, vederi, ochelari de vise si semne dintr-o carte neterminata. In alta am inchis cu cheia de la atelierul de cuvinte, vorbe grele si vorbe neslefuite. Le pazesc temeinic, ultima data cand au scapat mi-au batut in ferestre o saptamana. Am multe invelitori, de lemn, de plastic si uneori de inghetata. Inchipuirile se intalnesc cu alte oglinzi cameleonice. Nefertiti si mr. Hyde nu danseaza impreuna la sindrofii. Vointa si nepuntinta se cearta ca la usa timpului. Pasiunile si afectiunile isi beau linistite imperfectiunile ca de obicei la ora cinci. Impreuna.

ps ! Aseara, insotita de Matryoshka mea, cea care invata sa scrie, am iesit la un ceai dansant

p.s.s. o salut cu drag pe prietena mea I.D. a carei unica vulnerabilitate este insasi minunata ei exuberanta

the author of the painting is Arshak Sarkissian

Revolutia liliaceelor

2010-03-16T07:35:00.000-07:00

Azi mi-am facut cadou unul din inelele lui Saturn. Dorm pe un pat din coji de portocale suspendat pe niste litere de plastelina. Ghioceii prematuri picteaza alte primaveri. Incep o lectura despre epopeea unei idei, varianta necenzurata. Un trezorier sarac mi-a imprumutat niste vorbe goale cu dobanda, i-am promis ca NU i le voi returna cu varf si indesat, ci exact asa cum le-am primit. Dupa ce am baut un ceai de ganduri roz am decis ca-i voi plati doar dobanda, nu stau prea bine cu pretextele. Ascund cateva sensuri intr-o gara dupa niste cuvinte si astept in liniste un tren incarcat cu arheologi. Mi-am mintit zambila, in fiecare dimineata urla imnul libertatii, sa-mi reproseze fereastra de care nu i-am spus cand am adoptat-o. Am alinat-o cu zat de cafea si cu o poveste despre Houdini. Un roi de elefanti criogenati zboara delicat in lumina felinarelor stradale. Florile nu sunt comuniste.

Rare pictures of some iconic people that marked our spirits forever... chapter I

2010-03-16T03:53:00.000-07:00

Bob Marley

“Money can’t buy life.”

Salvador Dali

„Mistakes are almost always of a sacred nature. Never try to correct them. On the contrary: rationalize them, understand them thoroughly. After that, it will be possible for you to sublimate them.„

Pablo Picasso

„An idea is a point of departure and no more. As soon as you elaborate it, it becomes transformed by thought.„

Kurt Kobain

„Punk is musical freedom. It's saying, doing and playing what you want. In Webster's terms, 'nirvana' means freedom from pain, suffering and the external world, and that's pretty close to my definition of Punk Rock.„

Che Guevara

“If you tremble indignation at every injustice then you are a comrade of mine.”

Artistic Works of Jeannette Woitzik

2010-03-15T13:17:00.001-07:00

pseudo-Vitruvianul

2010-03-15T03:39:00.000-07:00

O noua specie zburda prin campiile nesfarsite ale lumii virtuale, homo virtualis sau cred ca ar fi mai potrivit omul imaginat( nu imaginar!). E omul universal in varianta web. E inter-naucul. Denumirea asta imi aminteste de Star Trek - Space.. (seen through the computer screen) the Final Frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Her ongoing mission: to explore strange new worlds, to seek out new life forms and new civilizations, to boldly go where no one has gone before... L-am numit pseudo-Vitruvianul, curajos, neinhibat, intotdeauna chipes, si oricand dornic de noi aventuri (a se intelege in toate sensurile posibile si imposibile ale cuvantului). E trubadur, afacerist, poet-scriitor, cuceritor, interesat de stiinta si fashion deopotriva. Are multe chipuri, intotdeauna impecabile, la fel de impecabile si infinitele sale alter-ego-uri. Are sute de prieteni la fel de virtuali si fara cusur ca si el . E din ce in ce mai dependent de internet pentru ca il face sa se simta indestructibil si irezistibil deopotriva. Pe masura ce-i creste dependenta devine dezorientat, o consecinta fireasca a drogului imaginar utilizat in exces, suferind de dedublari multiple de personalitate (si reumatism - asta de la prea mult stat in fata monitorului). E arogant si-o afirma cu mandrie, are si de ce, a dovedit-o de atatea ori. Cand e suparat e invizibil dar omniprezent ca intotdeauna, urmarind tacut si deprimat cum lumea virtuala se foieste la fel de energica si in absenta lui. Sub protectia anonimatului isi urla nemultumirile colorand deloc delicat in cuvinte deloc estetice box-uri de la final de pagini. Pe pamanturile virtuale pseudo-vitruvianul e rege, de fapt e cine vrea el sa fie si se inventeaza si reinventeaza cu trend-ul. Homo virtualis e omul devenit avatar de hartie virtuala, un comediant care se ia prea in serios, o iluzie. A uitat de mult timp ca el e cel care trebuie sa creeze lumi imaginare si nu invers..

In asteptarea unei primaveri

2010-03-12T08:57:00.000-08:00

Monotona amorteala
Nu pot sa dorm
Tes instantanee inghetate
Si le astern pe iarba adormita
E un model complicat
Si ma intrec cu iedera

Pun la uscat zambetele umede
Ale copilului meu
Le pastrez in camara
Comori, langa borcanul
Cu dulceata de coacaze

Ma gandesc la Galileo
'E pur si muove'
Galileo, vreau si eu
Un ochi magic ca al tau
Sa pandesc stelele
Cand dorm

M-a parasit Helios
Nu l-am vazut de doua zile
M-a amagit
Si m-am imbolnavit
De dorul lui
Umbrelele fericite
Se plimba pe bulevard

Desfac o portocala
Sa-mi aminteasca de el
Incerc sa-l amagesc
Cu ochii albastri ai fetitei mele
Si cu aburi de cafea
Inca il astept cu nerabdare
In fiecare dimineata

Listen without prejudice..

2010-03-10T04:34:00.000-08:00

„Listen without prejudice„ is an album that George Michael released in 1990. Today, this album is still inspirational to me, a bit blue at places but filled with realistic lyrics-shots of the world, beautifully captured by the artist almost twenty years ago and which I can still see and feel in the world around me, after all this time.
I like the title „Listen without prejudice„ because it's what I also want from the world ..to listen, listen with their hearts, listen without prejudice..

1.Praying for time

These are the days of the open hand
They will not be the last
Look around now
These are the days of the beggars and the choosers
This is the year of the hungry man
Whose place is in the past
Hand in hand with ignorance
And legitimate excuses

The rich declare themselves poor
And most of us are not sure
If we have too much
But we'll take our chances
Because god's stopped keeping score
I guess somewhere along the way
He must have let us alt out to play
Turned his back and all god's children
Crept out the back door

And it's hard to love, there's so much to hate
Hanging on to hope
When there is no hope to speak of
And the wounded skies above say it's much too late
Well maybe we should all be praying for time

These are the days of the empty hand
Oh you hold on to what you can
And charity is a coat you wear twice a year

This is the year of the guilty man
Your television takes a stand
And you find that what was over there is over here

So you scream from behind your door
Say 'what's mine is mine and not yours'
I may have too much but i'll take my chances
Because god's stopped keeping score
And you cling to the things they sold you
Did you cover your eyes when they told you

That he can't come back
Beacuse he has no children to come back for

It's hard to love there's so much to hate
Hanging on to hope when there is no hope to speak of
And the wounded skies above say it's much too late
So maybe we should all be praying for time

2. Freedom 90
3. They won't go when I go
4. Something to save
5. Cowboys and angels
6. Waiting for that day
7. Mothers pride
8. Heal the pain
9. Soul Free
10. Waiting(reprise)

WTF?

2010-03-09T00:51:00.000-08:00

Avem imprimate in constiinta reminiscente ale nevarstniciei ca si conditii sine qua non a celor care suntem azi. Acest azi poate fi definit ca acel punct in evolutia constiintei individuale in care suntem pasibili de un rationament relativ. Zoon politikon de la nastere, societatea ne dicteaza ce si cine suntem pana in momentul in care constiinta de sine a fiecaruia ajunge la o maturizare suficienta pentru a institui politica liberului arbitru. Nascuti liberi, crestem ingraditi de subiectivitatea cunoasterii comune care ni se inoculeaza agresiv si care fiind singurul fel in meniul cotidian il inghitim fara cracnire. Procesam mecanic traditii, cutume si obisnuinte comune acceptand tacit un soi de totalitarism fanatic. Inotam intr-un ocean de subiectivism si superficialitate generalizand pana la absolut experientele propriei existente.
Daltonisti fara voie interpretam si coloram informatii raportandu-ne la realitate dupa cum ne dicteaza interesele, aspiratiile si valorile grupului din care facem parte. Suntem prizonierii prejudecatilor si stereotipiilor si le raspandim cu aplombul unor certitudini, prea absorbiti de ele incat sa ne obosim sa cercetam fapte veridice. Ne hranim apatici cu iluzia unui presupus consens menit doar sa ne confirme propriile optiuni. Consumam cu nesat aparente servite in ambalaje comestibile inconstienti de reperele false care nasc aprecieri eronate.

The imaginarium of Dr. Efemerus

2010-03-04T23:34:00.000-08:00

Hoarde de fluturi mecanici si-au inceput migratia prin ceruri tridimensionale spre taramuri virtuale. Sequoia electrici lumineaza citadele suspendate. Meduze exuberante compun neintrerupt simfonii electronice contemporane. Oameni bionici ratacesc prin perdele temporale spre dimensiuni ambigue. Melci clonati isi cauta frustrati identitatea pierduta prin iarba artificiala. Agregate sofisticate pregatesc delicatese monocromatice . Minti androgine nasc in liniste idei asexuate. Rauri de petrol subterane curg lin prin plantatiile de diamante. Nebuni urmaresc asiduu regine pe o tabla de sah mecatronica. Ingineri din uzinele de mecanica cuantica fabrica probabilitati finite cu unelte matematice. Copii moleculari plang cu lacrimi atomice . Ploi albe de protoni si neutroni cad din nori cosmici pe pamantul inghetat. Creaturi zoomorfe misuna prin campii de alge sintetice. Artisti androizi sculpteaza caligrafii neintelese in relief. Ovipare metalice strang harnice recolta de pe campurile de aminoacizi . Faruri babilonice rasfrang diafane curcubee electromagnetice peste continente.

Rebbeca

2010-03-03T10:31:00.001-08:00

Paul Verlaine era poetul de suflet al Rebbecai. Cantecul lui de toamna era insusi cantecul vietii ei.

Al toamnei cant,
Viori de vant
Il plang topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi ranite

Decolorat
Si sugrumat
Cand ora bate
Plangand ascult
La vremi de mult
Indepartate

Si-n vant ma las
In raul pas
Care ma poarta
Din loc in loc
Acelasi joc
De frunza moarta

Rebbeca traise intr-un sat de munte uitat de lume si de timp, avand o obarsie modesta din parinti simpli si cuminti. Citise munti de carti imprumutate de la biblioteci la lumina lampii cu petrol si se imagina adesea calatorind in tari indepartate, valsand la baluri elegante sau la promenade cu el ..acela harazit ei..visatorul ei pereche..

Implinise deja douazeci si cinci de primaveri cand sortii i l-au trimis pe Joseph..si el era mai mult decat isi putuse imagina si dori vreodata. Joseph era un barbat nemaivazut de frumos iar liniile drepte ale uniformei de ofiter nu faceau decat sa-i accentueze trasaturile atletice si sa-i dea inca un plus de farmec. Se potriveau, erau amandoi iubitori de frumos, iubeau literatura, poezia, istoria, vorbeau despre orice..se completau. S-au casatorit repede. Rebbeca il considera cel mai frumos om din lume si se pomenea deseori intreband-o pe mama lui cum a putut zamisli o asa faptura deosebita. Mama lui radea si sufletul i se umplea de bucurie, iar gandurile negre ce-o bantuiau de ceva vreme incerca cu disperare sa le alunge. Stia de viciul fiului ei si spera ca dragostea lor ii va estompa setea de licori imbatatoare de simturi .

Cat s-a amagit. Raul era deja facut . Inima lui Joseph pompa deja sange amestecat cu particule de absint si nici dragostea arzatoare a Rebbecai, nici macar o mie de sori nu puteau eclipsa focul care-l ardea pe el. La inceputul comuniunii lor Rebbeca nu realiza ca se intampla ceva cu sotul ei si se bucura naiva de noua ei viata . Il iubea atat de mult. In scurt timp a venit pe lume si primul lor copil, o fetita, Daphne. Lui Joseph ii era tare draga , fetita semana leit cu el si desi isi dorise un baiat, reitera mereu ca acest copil era ceva foarte frumos..sublim..ca dragostea care l-a zamislit .Din pacate nu a fost de-ajuns, printre plansetele copilului se auzeau acum si certuri ale caror intensitate si frecventa cresteau cu fiecare zi, reverberand in sufletul Rebbecai ca valurile unui ocean pe timp de furtuna. Licorile il dezarmau complet de ratiune si alter-ego-uri morbide se conturau pe masura ce absintul ii invada simturile. Joseph era insusi marele prelat al hedonismului si cel mai inversunat propovaduitor iar zeitatea pe care o slujea era licoarea.

Rebbeca nu reusea sa se trezeasca din acest vis urat care era acum viata ei. La inceput isi facea tot felul de iluzii si spera ca sunt stari trecatoare generate de diferite motive, mai ales ca Joseph ii cerea iertare in genunchi dupa fiecare cearta repetandu-i cat de mult o iubeste. Paradoxul era ca el credea cu adevarat ce spune si n-ar fi vrut sa traiasca fara Rebbeca, dar nu putea trai nici fara licoare ..iar absintul ii lua mintile de fiecare data. Casatoria lor era acum un pacatos „menaje en trois„ in care acest al treilea partener se instalase neinvitat spre disperarea Rebbecai . Setea lui Joseph ii mistuia acum pe amandoi iar Rebbeca era doar o amintire a tinerei care obisnuia sa viseze lumi mirifice cu ochii deschisi . Venisera pe lume si ceilalti doi minunati copilasi , Dulcineea si Demetrius iar acum Rebbeca visa doar sa traiasca o viata linistita. N-avea deloc sa fie asa .

Dependenta lui Joseph era o boala incurabila care-i imbolnavea si pe cei din jurul lui . Iar el era un las si se lasa prada licorii de fiecare data, chiar daca stia ca delirul lui fura din dreptul la inocenta a copiilor lui si-i maturiza inainte de vreme. Copii erau mereu nelinistiti si tulburati iar ochii verzi ai Rebbecai tot timpul plini de lacrimi . Nu putea renunta la el caci Joseph era drogul ei. Isi acceptase soarta si invatase sa se bucure de putinele momente de lucidate a celui pe care ea il iubea inca atat de mult .O zi mai buna, una mai rea, spunea ea si au trecut asa aproape treizeci de ani ..In fapt nu era chiar asa, avusese parte de mult prea multe zile cu ploi si prea putine in care zarea cate un soare timid, intreaga ei viata fusese o neintrerupta toamna ..Copii cresteau si devenisera aliatii ei fideli in razboiul tacit in care ea lupta de-atata vreme. Se bucura de ei si copiii aveau nevoie de caldura ei.

Treizeci de ani, atat i-au trebuit Rebbecai sa se smulga din ghearele disperatei ei iubiri, atata timp i-a trebuit sa-si gaseasca curajul sa-si doreasca altceva . Nu-si dorea mult, doar liniste. Intr-o zi fara ca el sa stie isi puse cateva lucruri intr-un geamantan si pleca departe..foarte departe. Unde era acum, era liniste si avusese multi ani sa se gandeasca la multe lucruri, copiii ei erau si ei parinti acum .. Daphne, Dulcineea si Demetrius au ramas cea mai mare multumire ai ei . Ii iubea atat de mult .

Joseph a ramas o amintire, un carbune care mocnea dar nu era stins inca iar in adancul sufletului ei spera ca sortii vor schimba ceva si macar spre sfarsitul vietii lor poate se vor intalni din nou, sa fie doar ei doi.. ca-n tinerete..

Un vant caldut dezmierda parul grizonat al Rebbecai si frunzele pamantii ce anuntau toamna ii fredonau in soapta cantecul ei ..

Les sanglots longs

Des violons

De l'automne

Blessent mon coeur

D'une langueur

Monotone.

Tout suffocant

Et blême, quand

Sonne l'heure,

Je me souviens

Des jours anciens

Et je pleure

Et je m'en vais

Au vent mauvais

Qui m'emporte

Deçà, delà,

Pareil à la

Feuille morte.

Joseph

2010-03-01T11:24:00.000-08:00

Joseph isi puse tremurand un cub de zahar in lingurita speciala si turna absint peste el, flamba nerabdator zaharul, amesteca zaharul caramelizat cu absintul ramas in pahar si adauga apa rece. Bau cu nesat din pahar si ii paru ca demonii care-l chinuiau si pe care ii vedea in orice umbra sau colt intunecat de strada disparusera dar amestecul de pelin si anason nu faceau decat sa-i astampere setea de acalmie pentru o clipa pana cand creierul ii va fierbe datorita ierburilor aromatice puternic halucinogene. Isi aprinse o tigara si in clipa aceea de aparenta luciditate se gandi cat e de singur. Casa ii era saracacioasa, asa fusese intotdeauna, dar pana nu demult ii era binecuvantata de rasetele candide ale copiilor lui si de ea ..muza lui chinuita ..fredonand incet refrenuri nestiute..sotia lui, Rebbeca ..I se parea uneori ca ii mai aude dar erau doar fantasme.. Isi iubise sotia dar nu stiuse niciodata sa-i fie iubit ..isi iubise si copii dar nu stiuse niciodata sa le fie tata .. nu in adevaratul sens al cuvantului .. Licorile bahice il vrajisera din tinerete si ce a fost la inceput „une doux évasion de la réalité„ s-a transformat in patima iar mai apoi in delirium tremens. La inceput, absintul ii lichefia incet simturile iar el se simtea puternic, un zeu .. era inspirat .. scria poezii de dragoste, picta natura vie si era fericit ..Cu timpul cuvintele nu mai pareau sa se lege si scrierile lui nu mai aveau nici o noima, culorile panzelor sale erau tot mai intunecate pana cand s-au disipat cu totul in neant si au ramas doar amintiri difuze in cotloane ascunse ale mintii. Traia cu adevarat doar cand inhala aburii licorii, il chemau subtil si el le raspundea docil, se crease o simbioza bolnavicioasa si asta era realitatea lui iar cotidianul un cosmar. Se casatorise cu licoarea iar sotia ii era doar o amanta pasagera. Era inca capabil de dragoste pentru ai lui si se manifesta doar in scurte momente de dinaintea intalnirii sale cu Dyonisos, tovarasul si confidentul lui inchipuit - o zeitate convenabilă, inventată de antici si folosita de ei cat si de el ca o scuză pentru îmbătarea simturilor.. Atunci era exuberant si copii lui incercau sa suspende in timp si sa retina imaginea tatalui lor asa cum era in acele momente, ca un sublim absolut a omului-tata care ar fi putut fi. Cei trei copii ai lui Joseph stiau cat de era efemer era acel moment si se infruptau din el ca din ambrozie, isi iubeau tatal dar in curand trebuiau sa fuga pentru ca licoarea ii transforma in demoni..Ochii migdalati ai Dulcineei, fiica cea mijlocie ,erau doua globuri de foc.. Daphne, fiica lui cea mare, care ii semana leit, se transforma intr-o gorgona iar Demetrius fiul cel mic si febletea lui era un minotaur spumegand si toti vroiau sa il omoare ..Ii parea ca lacrimi de sange brazdau obrazul solzos de hidra al Rebbecai ..nebunia lui atinsese dimensiuni gargantuesti..

Photo manipulation by Erik Johansson..

2010-02-27T06:58:00.000-08:00

Equinox

2010-02-27T01:43:00.000-08:00

Umbre de ghiocei se perinda in jurul nucului meu plesuv urmand alene periplul sideral. In aer se simte un miros difuz de ceai si trandafiri nenascuti inca. Fascicule diamantate mangaie atent obrazul copilului meu si-i fura un zambet. Diafane aurore diurne imaginate de ochi si inimi se contureaza lent prin perdeaua de altostratus. Menestreli inaripati isi canta zgomotos partituri nemaiauzite . Saruturi tineresti sunt privite pe furis de oameni nevarstnici. Retina e tot mai flamanda, spectrul saracit de culoare..doar galben fertil si iluzia ierbii . Razboaie temporale tacite la crepuscul. Cohorte de furnici anuntand resurectia iminenta a himenopterelor . Salcii despuiate dansand frivol pe ritmuri de anotimp. Masti venetiene zac abandonate pe trotuare. Feromoni agresivi invadeaza eterul conturand vag viitoare iubiri. In pantece germeni de viata asteapta cuminti intalnirea cu universul stiut. In parcuri vlastare de oameni tes asiduu planuri prometeice. Muze nevazute invioreaza amoruri prafuite . Pamantul geme si se pregateste sa nasca ..

Fericire in rate II

2010-02-25T11:54:00.000-08:00

Marea ne astepta netulburata, ne chemase atata timp si in sfarsit ne-am regasit.. Extazul nascut din contemplarea acestei imagini ireale a intinderii nesfarsite de culoare albastra-verzuie in miscare, vie, care se avanta aparent spre infinit, a trezit un altfel de „noi„ la viata, acei „noi„ liberi, ne regasisem pe noi ..spirite libere care asteptasera cuminti, ascunse, o ocazie sa-si manifeste adevarata natura ,care isi bandajeaza si isi deghizeaza mereu aripile pentru a nu fi depistate si linsate de realitatile brute ..( nu ne mai gandeam nici la facturi sau rate de la banca, nici la sefi, nici la cat de urata poate fi lumea -in ansamblul ei, uneori )..
Am ajuns la timp pe plaja din Vama Veche pentru a fi spectatori la reprezentia serii- valurile marii interpretand un dans halucinant pe ritmuri de smooth jazz.
In Vama Veche am intalnit o pleiada de oameni faini, tineri si foarte tineri (oameni batrani nu exista, e doar o titulatura si o stupida numaratoare de anotimpuri care au inventat-o oamenii, dar numai pentru a fi o anumita ordine, oricum.. i-au intitulat pe cei cu mai multe primaveri „batrani„ dar sufletul nu imbatraneste niciodata -in concluzie ,toti suntem tineri - cel putin la Vama Veche ..)am intalnit boemi ,punkeri ,rockeri, pescari, ardeleni si moldoveni, nativi si straini ( mi s-a parut ca l-am vazut intr-o seara pe unul din solistii de la Abba, Benny Anderson, de fapt era doar o sosie, un tip care semana grozav cu artistul mai in tineretea lui si parea ca fumase mai multa iarba decat trebuia), nudisti (inca nu am suficient nerv in mine sa-mi exprim libertatea cu nonsalanta lor si nu stiu daca voi avea vreodata) poeti, artisti plastici, scriitori si cantareti, corturi si rulote, baruri din lemn si paie, barci pe plaja, miros de peste afumat si iarba ..de mare. The Imaginarium of Dr. Parnassus era materializat in realitate aici caci toate visele de libertate a acestor iubitori de mare si de frumos s-au intalnit pe scena de nisip din Vama Veche.
M-am iubit cu marea-n voie si m-am indragostit iremediabil si definitiv de ea.. e o dragoste nemuritoare caci nu va fi niciodata desavarsita sau implinita, e o dragoste de viu, de viata, de libertate asa cum o minte firava de om poate sa o perceapa ..

Fericire in rate - partea 1

2010-02-23T12:49:00.000-08:00

Mi-am adus aminte de Vama Veche, si de band si de plaja din ..Vama Veche ..Am mentionat intai trupa (acum s-au reinventat si sunt „Vama„ cu Tudor Chirila, dar in formula aceea au scos un nemaipomenit album „Fericire in rate„ / imi place si ultimul album Vama „ Bed for love„ - primul single „Pe sarma„ s-a ridicat fara probleme la nivelul asteptarilor mele) si dupa aceea acel satuc boem de pescari de la malul marii, pentru ca in ordinea asta le-am descoperit.
Dupa ce ne-am intoxicat iremediabil si placut cu acest forever al vacantei cantat de acesti menestreli minunati, mistuiti de dor de mare si de libertate, intr-o buna dimineata de septembrie impreuna cu tovarasul meu drag de viata am pus cortul in masina si am pornit in tromba din oraselul nostru provincial de langa Cluj spre ..Vama Veche. Desi calendaristic ne imbratisase toamna era inca cald.. (putea oricum sa fie ger ca tot am fi plecat, foamea de libertate ne facea intestinele sa urle de durere ,ne-poetic vorbind). Sezonul se incheiase cu o zi in urma si speram sa avem cat mai multa „mare„ pentru noi.
Asa a inceput minunata odisee a lui Phileas Fogg si Passepartout ..prin Romania. A fost arsita toata ziua si asta (impreuna cu lipsa aerului conditionat din masina) ne intensifica dorinta de ajunge cat mai repede la destinatie. Am ajuns in Brasov si am traversat munti mandri paziti temeinic de brazi si stanci infumurate, prin siragul de statiuni montane, Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia unde am zarit din masina cohorte de turisti de statiune cu atitudine, o imagine ce m-a zgariat grozav pe retina (acel show-off perpetuu al cine mi-s eu, tipic statiunilor de la mare..de la munte ,whatever - oricum ma consolasem cu gandul ca unde ma indreptam eu erau alt tip de personaje - some people more like myself ..).Ne-am intovarasit apoi cu Valea Prahovei si iata-ne in Ploiesti, ne-am astamparat setea cu struguri galbeni din Valea Calugareasca, am ocolit Bucurestiul via Urziceni - Slobozia, am traversat imensele campii din Baragan (pustiite si nelucrate acum, nu mai sunt cum le percepusem din propaganda comunista) pe drumuri lungi marginite de plopi melancolici, prin nenumarate sate cu un singur abc care servea si drept bodega, cu multi oameni tristi si fara servici si am cumpanit pe indelete paradoxurile pamantului asta binecuvantat de Dumnezeu.
Am ajuns apoi la Harsova si ne-am intalnit cu arhaica si fermecatoarea Dunare care aidoma unei mume a pamanturilor pompa viata in campiile arse de soare ale Dobrogei, o veritabila Isis a Scitiei Minor. N-am avut timp sa ma iubesc prea mult cu Dunarea pentru ca a trebuit sa trecem repede podul pentru plata birului de intrare in judetul Constanta. Nu mai aveam mult acum si desi peisajul era in continuare liniar si oarecum monoton, traversam un taram ancestral si prin respiratia pamantului parjolit aveai impresia ca vezi tarani sarguinciosi muncindu-si tarinile dragi ,in costume traditionale, stramosii nostri, dragii nostri..Da, asta e efectul Dobrogea ..Am trecut alene podisul Dobrogei, inca un deal si inca un deal si inca unul .. deja ne obisnuisem cand dintr-o data din varful unui deal am zarit ..marea .. si nu numai marea , dupa atata monotonie aspectul cosmopolit al Constantei, lacurile ,cladirile, vapoarele ..marea.. ne-au lasat fara cuvinte .. Mai aveam doar 40 de km pana in Vama Veche...

http://www.vamaveche.ro/vamaveche.htm

http://www.vamaveche.ro/fericire_in_rate.html

The unusual works of George Rustchev..

2010-02-23T12:38:00.000-08:00

Liberdad

2010-02-20T07:32:00.000-08:00

Dan Puric povesteste despre omul frumos, despre cine este, isi pune gandurile lui pe hartie, incep sa spuna unii si altii ca omul se ia prea in serios, ca e semidoct sau impostor, desi omul practic n-a deranjat pe nimeni, n-a iesit sa-si urle ideile cu o portavoce in strada si totusi sunt persoane pe care le incomodeaza teribil . Mi-e una imi place Puric, e un om „fain„ ( si nu ar trebui sa justific de ce - e ca si cum iti place iarba verde. De ce iti place iarba ! Pentru ca e verde ! ). Mai este un tip Oreste are o emisiune despre ezoterism pe un canal tv, initiaza diverse discutii care ii plac lui, intamplator despre chestii ezoterice, ( putea fi despre orice altceva ) s-a zis ca ales tema asta pentru a avea mai mult succes la gagici, da la gagici!( tot am incercat sa-mi imaginez niste domnisoare cu tocuri si vuittoane urmarind seara la 10 emisiunea lui Oreste, inainte de a pleca la club, dar n-am reusit ,imaginea era crepusculara -ca sa fiu in ton cu tema .. Mai este un politician Codrin Stefanescu, el colectioneaza carti vechi, ii plac omului cartile (i-am urmarit cateva discutii si stie si ce scrie in cartile alea). S-a scris ca ii plac ca sunt colorate si ca e traseist politic iar din asta eu ar fi trebuit sa trag concluzia ca-i semianalfabet si ca din principiu caracterul ii este pus la indoiala - in concluzie n-avea cum sa citeasca cartile alea pe care le colectiona. Ies eu afara sa iau o gura de aer, mi se spune ca felul meu de a respira e de tot rasul, ca tehnica de..inhalare a aerului e gresita, se aduna o gloata ca la circ si rad toti haha..Uite la asta ce stil de a respira are, se vorbeste doua saptamani pe strada mea despre asta ( am fost luata in vizor, trebuie sa ma deghizez cand ma duc sa-mi iau tigari).
Exemplele de mai sus sunt absolut intamplatoare dar , da ! au legatura cu realitatea !( mai putin exemplul despre mine, care este imaginat ). Multe altele ar putea fi mentionate si toti avem pacatele noastre, dar de la o critica sanatoasa si o gluma buna sa razi cu lacrimi pana la smintenia asta generalizata sunt ani lumina de parcurs . Doamne, vorba lui Chirila „ eu sunt un delicat „, si inot in marea asta de non-sens, o exprimare mai eleganta ca sa nu folosesc trivialitati (asculta Vama Veche- Hotel Cismigiu - super faina piesa). In conteporaneitatea asta romaneasca nu mai exista nimic sacru, ne place sa profanam pana la absurd orice. Nu ca acele mentionate mai sus ar fi chestii sacre, ad literam vorbind si ca sa ma exprim altfel, traim intr-un imperiu al bascaliei, a batjocurii, a deraderii. Bascalia asta nu e evidenta doar in audiovizual, ea transcede ecranul televizorului sau pagina de ziar si e instalata ultra confortabil in mentalitatea romanului contemporan. Nu stiu daca ajuta evolutiv felul asta de a fi a omului zeflemitor, dar bascalia asta s-a intins peste tot ca o ciuma. In ghetouri sunt izolati ailalti ca majoritatea-i la putere ..oricum.. m-am tot gandit cu e cu bascalia asta si am identificat niste tipologii ..
1. Bascalia se comercializeaza, e o intreaga industrie.. tabloide , show-uri tv etc. si se vinde bine!
2. Politica nu poti sa faci altfel, zeflemeaua e muma politichiei
3. Tipologia omului comod caruia ii este mult mai usor faca bascalie despre orice decat sa munceasca intru schimbarea a ceva ..
4. Omul de turma care arunca si el cu pietre pentru a nu fi repudiat de grupul din care face parte ( desi nu mereu ii aproba pe cei dingrup).
5.Tipologia omului insuficient care se simte suficient doar cand ia in deradere ceva sau pe cineva, acest lucru hranindu-i si mascandu-i in acelasi timp complexele de inferioritate ( asa crede el cel putin..)
Probabil ca ar mai fi de identificat 'n' tipologii ..oricum.. ultima categorie dintre cele mentionate consider eu ca e cea mai periculoasa...dar ca multi altii m-am consolat deja cu existenta lor nevolnica. Daca libertatea de exprimare e un drept pe care il avem de la nastere (conform Declaratiei Drepturilor Omului, desi generatii intregi s-a nascut in timpul dictaturii comuniste, si au ramas ancorati in realitatea acelor timpuri) atunci fiecare are dreptul sa fie si sa respire neprofanat de bascalie. Pe principiul ca nu mor caii cand vor cainii, rezistenta ramane pe baricade .. we'll keep on going (and rocking..) until the last breath..

Jewel

2010-02-19T01:48:00.000-08:00

I remembered Jewel and listened some of her tunes last night . „Foolish games„ is a single from her debut album „Pieces of you„ released in '97. Unforgettable beautiful song about unfulfilled love with hypnotising notes and meaningfull lyrics. There's also a link to her video, it can be seen by clicking the song title.

Foolish Games

You took your coat off and stood in the rain,
You're always crazy like that.
And I watched from my window,
Always felt I was outside looking in on you.
You're always the mysterious one with
Dark eyes and careless hair,
You were fashionably sensitive
But too cool to care.
You stood in my doorway, with nothing to say
Besides some comment on the weather.

Well in case you failed to notice,
In case you failed to see,
This is my heart bleeding before you,
This is me down on my knees, and...

These foolish games are tearing me apart,
And your thoughtless words are breaking my heart.
You're breaking my heart.
You're always brilliant in the morning,
Smoking your cigarettes and talking over coffee.
Your philosophies on art, Baroque moved you.
You loved Mozart and you'd speak of your loved ones
As I clumsily strummed my guitar.

You'd teach me of honest things
Things that were daring, things that were clean
Things that knew what an honest dollar did mean
So I hid my soiled hands behind my back
Somewhere along the line I must've gone off track with you

Well, excuse me, guess I've mistaken you for somebody else,
Somebody who gave a damn,
Somebody more like myself.

You took your coat off,
Stood in the rain,
You're always crazy like that.

And another Jewel great song which I dedicate to my daughter.

Angel Standing By

All through the night I'll be watching over you
And all through the night I'll be standing over you
And through bad dreams I'll be right there baby
telling you everything's going to be alright
When you cry I'll be there baby
telling you were never nothing less than beautiful
So don't you worry
I'm your angel standing by

Aequilibrium

2010-02-18T10:47:00.000-08:00

Serafim trase cu sete din tigara asteptandu-l pe Fariseus.

-Hei ce faci, inca un decazut! nu stii ca tigara strica sanatatii, rase Fariseus cu subinteles. Ce faci, dam un sah?

-Sunt cam ocupat, am de facut un comision urgent, poate dupa. Am un amic pe care trebuie sa-l ajut.. ii raspunse Serafim. Isi trase palaria cu bor larg pe cap si se incheie la trenciul care-l incomoda teribil si se pregati sa plece.

-Cand crezi ca vom putea renunta la deghizarile astea tampite? ii striga Fariseus, schimonosindu-se in oglinda. Nu-i placea sa fumeze dar lua o tigara de la Serafim si incerca sa si-o aprinda in timp ce-si schimba tinuta care era greoaie, parca venise de la carnaval..

-Nu stiu, poate niciodata, oricum nu in viitorul apropiat. Vezi sa nu-ti dai foc !

-Scuze, nu ma voi putea obisnui niciodata cu infatisarile astea. Parca e deja o eternitate de cand lumea ma imagineaza in ipostaze ridicole si naive . Si stii e in natura mea sa le fac pe plac . Noroc cu amicul Phoenix ca altfel eram de mult praf de pusca..

-Mai vorbim cand ma intorc, prietenul meu chiar are nevoie indrumarea mea.

-Bine, bine, oricum voi fi si eu acolo ..isi rase Fariseus lugubru in barba..

Naiada

2010-02-17T08:39:00.000-08:00

Nimfa isi cunostea soarta, stia ca timpul ei in adancul apelor in care traise era aproape de sfarsit, era felul ei de-a fi si se consolase demult cu asta. Totusi nu se putea abtine si il intreba deseori pe Poseidon de ce era asa, ea intotdeauna ii invidiase pe oameni. Ei nu erau inzestrati cu darul profetiei si traiau intr-o absoluta intamplare. Viata lor era un hazard aparent organizat si chiar daca le erau toarse deja fire din fusul destinului ei nu erau constienti de asta.

Ce fericiti trebuie sa fie! se gandi Naiada si ofta. Ar fi vrut si ea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima, se gandea mereu ca fiecare sarut al soarelui cu marea la asfintit ar fi fost mult mai frumos, ca fiecare dimineata ar fi fost neintinata si-n ochii ei turcoaz napadira lacrimi sarate.

Incerca sa nu mai planga, n-ar fi vrut ca lacrimile ei sa starneasca vreo furtuna. Totusi incepu sa ploua incet si valurile dansau haotic urmand suflarea ei. Zefir isi intinse repede aripile pentru a imprastia norii si razele soarelui gadilau acum incet obrajii Nimfei. Se linisti si cobori in genunele care erau casa ei sperand la un somn care sa nu prevesteasca sorti mahnite si pustii..

St. Elsewhere

2010-02-17T00:21:00.000-08:00

I definetly had to post two of Gnarls Barkley's songs and lyrics from his debut album because I wanted not to forget his strange and beautiful music. The song lyrics are perfectly tuned up with the music and bring me peace of mind, make me think and vibrate all in the same time. It sounds quite unearthly sometimes and makes one desire to go to St. Elsewhere..

Transformer

I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer

I'm just being myself
Plus I gotta be me too
Silly of me to think that
I couldn't bring myself to be you

Ah, but behold there is benevolence
Behind this but don't stare though
Be careful 'cause I'll kill you
With kindness

That why I'm dressed quite neatly
'Cause it's easy and discreetly they seek me
And when they reach me and see me
They believe me completely

I'm a real live wire
If it's between me and you
I can transform, I can transform, I can transform
Without even trying

Now I'm someone else
Now someone can be me too
Behold 'The Beautiful and Bold'
Everyday I wake up to be new

Oh, but it's simple but they still can understand why
I think I can, I think I can, I think I can or can I

I'm a microchip off the old block
You know not but I was a robot
And I sold Rock and you would get
For sho' shoot with a gold glock boy I rode pac

Something that you won't see again
What the hell might as well be a friend
I can transform, I'm a transformer
No telling who I will have to be again

Crazy

I remember when I lost my mind
There was something so pleasant about that place.
Even your emotions had an echo
In so much space

And when you're out there
Without care,
Yeah, I was out of touch
But it wasn't because I didn't know enough
I just knew too much

Does that make me crazy?
probably

And I hope that you are having the time of your life
But think twice, that's my only advice

Come on now, who do you think you are,
Ha ha ha bless your soul
You really think you're in control

Well, I think you're crazy
Just like me

My heroes had the heart to lose their lives out on a limb
And all I remember is thinking, I want to be like them
Ever since I was little, ever since I was little it looked like fun
And it's no coincidence I've come
And I can die when I'm done

Maybe I'm crazy
Maybe you're crazy
Maybe we're crazy
Probably

Scrisoare catre fiica mea

2010-02-16T07:56:00.000-08:00

Te-am chemat de nenumarate ori dar niciodata nu am crezut cu adevarat ca vei veni. Eram prietena cu Sisif si ne intovaraseam la caratul greutatilor, parea ca Atlas isi luase concediu si pusese pe umerii mei povara lumii, ma obisnuisem atat de mult incat nici nu mi se mai parea nici greu nici urat sa fac ce faceam, ajunsesem sa cred ca-mi place viata aceea. Toate s-au schimbat cand am stiut ca vei veni. Acum nu mai conta nimic, doar tu si eu in acel organic dans cosmic. Doar noi, eram impreuna, si-am impartit in doua galaxia. Si-ti povesteam mereu despre ziua in care ne vom intalni si despre cele care-i vor urma, iti cantam iubirea mea in gand si m-auzeai. Primul tau tipat a facut sa infloreasca mii de trandafiri. Cand te-ai nascut un quasar indepartat a scuipat ultima pulbere de foc. Asa a conspirat universul pentru ca tu sa existi..

O alta forma de arta - Nail art - ...by Vlad Artazov

2010-02-16T03:36:00.000-08:00

Sade not sad...just beautiful and melancholic

2010-02-16T00:33:00.001-08:00

In aceeasi nota, doar ca muzicala, imi place Sade. Muzica ei trebuie ascultata cu sufletul asa cum trebuie ascultata soapta lumii. Ascultand-o imi creeaza acea stare de spirit necesara pentru a auzi ce trebuie auzit, pentru a reflecta la chestii care chiar conteaza ..

No ordinary love

By your side

King of sorrow

Mark Ryden

2010-02-15T23:42:00.000-08:00

Imi place Mark Ryden . L-am descoperit intamplator si m-a fascinat. Picturile si desenele sale sunt la prima vedere aidoma unor felicitari dragalase, sunt pline de exuberanta dar ele ascund multe. Redau un univers intreg, cel in care traim, la prima vedere ideal si surprinde perfect morbidul ascuns in spatele unor chipuri copilaresti si frivole. Arta sa imi aduce aminte de Alice in Tara Minunilor si ma regasesc in ea , e spectacolul lumii . Am gasit in desenele lui Mark Ryden multe dintre trairile mele pe care nu le voi putea probabil exprima in cuvinte niciodata ...

Prezent

2010-02-15T23:00:00.001-08:00

Alerg intr-o cursa nebuna fara punct de oprire
Cu un scop pe care il numesc eu devenire
Ma mai uit in urma uneori sa vad distanta scursa
Fire de nisip din clepsidra intoarsa

Fug in nestiinta catre viitorul indepartat
Si cred ca este un mare pacat
Prezentul imi dispare in aceasta alergare
Si ma avant in viitor cu nepasare

Viitorul prezent devine trecut
Si doar atunci imi dau seama ce-am facut
Privesc trecutul cu multa nostalgie
Si ma gandesc tot timpul numai la ce va sa fie

Asa se scurge incet, incet un timp prezent
Nu mai pot spune ca traiesc latent
‘’Acum ‘’ e un cuvant care nu mai are inteles
Il folosesc doar ca sa vad drumul ales

Prezent e imediat trecut si doar atunci simt
Ca totusi s-a intamplat ceva in acest timp
Acum nu stiu ca e acum , ca se intampla ceva
Doar imediat voi realiza ca nu a fost aievea

Si in calatoria mea terestra alerg cu neputinta
Stiind ca nu pot cu intreaga mea fiinta
Sa gasesc in viitorul ce va fi prezent
Scopul dupa care alerg atent

Si atunci continui aceasta cautare
Oricum nu cred ca are rezolvare
Drumul este de fapt raspunsul la intrebare
Prezentul este punctul de plecare